Ai vrea sa fii misionar?

Discutii despre religie, teologie, doctrine, etc.

Moderators: nouneim, eliade22, eddieconst

Crezi ca Dumnezeu te cheama ca misionar?

Da
13
87%
Nu
2
13%
 
Total votes : 15

Ai vrea sa fii misionar?

[ #27719 ] Postby DULCIANO on Sun Apr 30, 2006 9:25 am

"Misionar este o persoană foarte importantă, specială, credincioasă, pe care o vezi doar în poze, despre care citeşti sau auzi povestindu-se, dispusă să renunţe la confort şi să trăiască într-o colibă într-un sat din junglă ." Aşa aş fi definit termenul de misionar daca aş fi fost întrebată atunci când eram mică. Am crescut hrănindu-mă cu povestiri despre misionari şi undeva, în adâncul sufletului meu, nu am putut să nu visez, ca mai toţi copii care aud astfel de povestiri, că odată voi fi misionar. Puţin îmi dădeam seama eu atunci că, într-o zi, visul acesta va deveni realitate.

Uite-mă ajunsă absolventă a facultăţii de Teologie - Asistenţă Socială. "Doamne, unde vrei să te slujesc?" Şi Dumnezeu m-a trimis la Câmpeniţa. Am avut un an plin de provocări. Spre sfârşitul anului şcolar m-am tot întrebat ce voi face anul următor. Deşi inima îmi spunea că nu se bucură de slujba pe care o am, nu am putut să nu hotărăsc să rămân acolo până când Dumnezeu va ridica stâlpul de nor şi îmi va arăta direcţia de mers. Şi pentru că nimic nu se arăta la orizont, m-am pregătit sufleteşte de stat în faţa biroului încă un an.

La începutul lunii iunie, dupa o întâlnire a board-ului şcolii, am primit vestea: "Şcoala are prea mulţi angajaţi. Nu mai avem nevoie de serviciile tale." Vreţi să ştiţi prima reacţie? Panică. "Doamne, unde mă voi duce?" Nu mi-a luat însă mult timp să îmi aduc aminte un verset pe care l-am întâlnit cu o zi înainte, în studiul meu de dimineaţă, atunci când am cerut Domnului călăuzire pentru viitor, verset pe care nu l-am înţeles în dimineaţa aceea dar care am ştiut că este răspunsul la rugăciunea mea: "Nu vă mai gândiţi la ce a fost mai înainte şi nu vă mai uitaţi la cele vechi. Iată voi face ceva nou şi-i gata să se întâmple. Să nu-l cunoaşteţi voi oare? Voi face un drum prin pustie şi râuri în locurile secetoase." (Is. 43.:18,19) Aşa că, de îndată ce mi-am amintit acest verset, o pace adâncă a pus stăpânire pe mine. A tecut luna iunie, a trecut şi iulie, şi august... nimic la orizont. "Doamne, ce vrei să fac? Care este lucrul cel nou pe care vrei să îl faci pentru mine? Unde este drumul prin pustie şi unde sunt râurile din locurile secetoase?"

"De ce n-ai încerca să mergi ca voluntar undeva?" a fost sugestia dragilor mei părinţi. Zis şi făcut. Am aplicat prin Adventist Volunteers pentru Egipt. Aveau nevoie de cineva care să se ocupe de partea spirituală a elevilor dintr-un liceu adventist din Cairo. Am aşteptat cu sufeltul la gură doar ca să primesc un răspuns negativ: "Datorită culturii avem nevoie de un băiat pentru această poziţie." Apoi, la sugestia Conferinţei Generale, am aplicat în alte doua locuri. Dumnezeu a închis uşă după uşă. A patra sugestie a fost Noua Zeelandă. Totul părea bine până când nu am mai primit nici un semn de viaţă de la ei. În acelaşi timp am scris asociaţiei Gospel Ministries International. Auzisem despre David Gates şi despre minunile pe care Dumnezeu le face prin el. "Avem nevoie de profesori la Davis Indian Industrial College din Guyana" a fost răspunsul lor prompt, după care nu am mai primit nici un email. "Doamne, unde mă vrei?"
Două săptămâni mai târziu am primit vizita lui David Gates în România. "Mai aveţi nevoie de mine?" a fost întrebarea mea directă. Răspunsul a venit la fel de direct: "Desigur!" Următoarea zi am primit un email şi din Noua Zeelandă: "Avem nevoie de tine." Prea târziu însă. Decizia a fost luată. Guyana este destinaţia mea.

A urmat un şir lung de alergări după informaţii, viză, vaccine, bilet de avion. Deşi totul părea încurcat, Dumnezeu a făcut lumină. Uite-mă ajunsă la agenţia de turism: "Aveţi 7 zile să plătiţi biletul de avion altfel îl veţi pierde." Portofelul îmi era gol. "Doamne, dacă mă vrei în Guyana, ai 7 zile la dispoziţie să îmi dai banii." Şi nu-mi trebuiau puţini. Numai biletul de avion era 1440 Euro. Iar pe lângă bilet mai aveam nevoie şi de bani pentru viză, vaccine, asigurare medicală, echipament. M-am înarmat cu răbdare. Ştiam că Dumnezeu va răspunde pe ultima sută de metrii. Dar n-a fost aşa. Următoarea zi am primit un telefon. Era Heike, secretara fratelui Maurer de la Diviziune. Vroia să ştie ce am făcut cu Noua Zeelandă. I-am explicat ce s-a întâmplat şi faptul că voi merge în Guyana. "Am votat în comitetul Diviziunii să îţi dăm o parte din banii necesari însă, datorită schimbării de locaţie, va trebui să votăm din nou." Deşi convorbirea a lăsat ceva incertitudine, în inima mea am ştiut că acesta este răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunea mea. Şi aşa a fost. Deşi ceea ce Diviziunea mi-a oferit nu era suma necesară de care aveam nevoie, Dumnezeu s-a folosit şi de alte persoane şi curând am avut banii pentru toate cheltuielile necesare. Şi când mă gândesc că nu i-am cerut ci doar m-am rugat Tatălui meu, inima mi se umple de recunoştinţă.
Uite-mă ajunsă în Guyana, la mai puţin de o lună de la data când m-am hotărât să vin aici. O nouă lume, o nouă cultură, o nouă climă, o nouă vegetaţie. Un vis împlinit. Uite-mă şi faţă în faţă cu oameni şi locuri despre care am citit sau pe care le-am văzut în DVD-uri. Mi-a fost destul de greu să cred că e cu adevărat realitate. Destul de greu să cred că zbor deasupra junglei undeva în interior la 430 Km depărtare de capitală şi de civilizaţie alături de Gary Roberts, pilotul pe care Dumnezeu l-a salvat printr-o minune doar cu câteva luni în urmă dintr-un teribil accident de avion. Destul de greu să cred că mă aflu în Paruima, un sat izolat la care singura cale de acces este avionul misiunii, fără electricitate, fără telefon, fără internet, fără şosele şi maşini, unde cel mai apropiat sat este la depărtare de două zile şi jumătate de mers pe jos. Da, uite-mă în satul în care un înger s-a arătat şefului de trib acum mai bine de 120 de ani, l-a învăţat despre dragostea lui Dumnezeu şi i-a spus să aştepte pe cineva cu o carte neagră care îl va învăţa pe el şi poporul lui ce trebuie să facă. Îmi amintesc ca şi acum povestirea aceasta pe care fratele Cristescu obişnuia să o spună şi pe care o ascultam cu atâta interes. Da, locuri noi şi totuşi cunoscute, persoane noi însă cu experienţe familiare.

M-am bucurat de o primire călduroas atât din partea colegiului cât şi a bisericii. Nu mi-a luat mult timp să aflu că David Indian Industrial College (DIIC) are 20 de sudenţi, amerindieni din Guyana şi Venezuela care studiază aici timp de doi an de zile materii teoretice precum engleză, religie, matematică, leadership, studii sociale, muzică dar şi materii practice precum tâmplărie, electro-mecanică, cursuri de sănătate şi home economics (croitorie, arta culinară şi alte lucruri de care studentele au nevoie pentru a fi soţii şi mame). Nu mi-a luat mult timp nici să aflu ce voi face: voi preda religie şi muzică, ma voi ocupa de radio (mijlocul de comunicare folosit aici), voi fi pedagog asistent, ma voi ocupa şi de birou.
Să predau. Este lucrul de care m-am temul cel mai mult şi pe care mi l-am dorit cel mai puţin. Nu ştiu de ce mi-a fost aşa de teamă de predat. Acum ştiu că Dumnezeu m-a aduc aici ca să mă înveţe, alături de multe alte lucruri, că pot iubi predarea. Mai mult, am ajuns la concluzia că acesta este unul dintre lucrurile pe care mi-ar plăcea să le fac pentru restul vieţii mele. Să ajuţi pe studenţi să înţeleagă Cuvântul şi dragostea lui Dumnezeu este unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le poţi face. Şi este cu atât mai frumos cu cât unii dintre ei nu provin din familii adventiste iar alţii nici nu fac parte din Biserica Adventistă.

Dumnezeu lucrează. Lucrează în ei şi lucrează în mine. Am văzut cum poate schimba un student problemă care comenteză mereu şi nu este atent în clasă într-unul care spune: "Miss, poţi cotinua, nu vrem pauză" sau "Miss, iubesc orele tale." Am văzut şi cum poate răspunde rugăciunilor. Nu odată ne-am rugat pentru cer senin pentru ca avionul misiunii să poată ateriza în timp ce nori negrii acopereau cerul. Şi nu odată El a înfăptuit minunea. Nu pot să nu îmi amintesc cum ne-am rugat pentru profesori şi cum Dumnezeu a trimis oameni potriviţi, dispuşi să slujească cu tot ce au şi sunt. Apoi, mai sunt şi cererile personale, lucruri mărunte, lucruri ce ţin de suflet, de relaţia mea cu El şi cu cei din jur pe care le-am cerut de la El şi El nu a rămas dator niciodată. Minuni sunt la tot pasul.

Dumnezeu lucrează mai minunat decât mi-am închipuit vre-odată. Dumnezeu mă transformă pe mine. Cred că acesta este cel mai frumos lucru care i se poate întâmpla cuiva. Dumnezeu mă învaţă să depind de El, să-l iubesc şi să Îl slujesc.

Vreţi să vă spun un secret? Dumnezeu poate face acelaşi lucruri şi cu voi. Are nevoie doar de un singur lucru: să vreţi. Este exact ceea ce am făcut eu. Am vrut. Apoi El mi-a arătat locul, El mi-a dat şi banii şi tot El îmi dă putere să merg înainte. E aşa de simplu... Mult timp mi-am spus că nu pot fi misionar pentru că nu pot trăi în condiţii destul de primitive, izolată de familie, prieteni şi civilizaţie. Vreţi să vă mai spun un secret? Iubesc locul acesta, iubesc sălbăticia de aici, iubesc viaţa simplă în care civilizaţia nu a pătruns foart mult. Mă fascinează să văd cum Dumnezeu mă modelează şi mă conduce pas cu pas. Mă fascinează să văd şi cum răspunde rugăcinilor rostite şi chiar şi celor nerostite, cum îmi arată că viaţa poate fi trăită la superlativ. Îmi place să descopăr de ce m-a adus aici şi ce planuri are cu mine.

Da, n-aş da viaţa de aici pe viaţa pe care am trăit-o până acum pentru nimic în lume. Ştiu că Dumnezeu m-a chemat în Paruima. Ştiu că Guyana este ţara pe care El mi-a dat-o în stăpânire şi pe care mi-a promis-o încă de acum doi ani când, de anul nou am primit făgăduinţa din Deut. 5:33. De aceea am ales să spun: "Doamne, te voi sluji aici atâta timp cât vei avea nevoie de mine, până vei veni să ne iei ACAS'."
Misionar este persoana care, atunci când Dumnezeu întreabă: "Pe cine să trimit şi cine va merge pentru noi?" este gata să răspundă: "Iată-mă, trimte-mă." Aşa aş defini termenul de misionar dacă aş fi întrebată acum.

Raluca Ştefan
Voluntar, Paruima, Guyana
"La Lege si la marturie! Caci daca nu vor vorbi asa, nu vor mai rasari zorile peste poporul acesta."(Isaia)
"Adevarul nu are nimic de pierdut in urma unei cercetari amanuntite." (Ellen White)
User avatar
DULCIANO
 
Posts: 513
Images: 2
Joined: Tue Aug 31, 2004 1:48 pm

[ #28863 ] Postby Knoxx on Fri Jun 02, 2006 9:43 pm

Cred ca e mai usor sa fi misionar ,din unele punte de vedere,cel putin al modului n care te primesc oamenii.Cand pleci misionar prin Africi,Americi si alte,oamenii aia in general nu is ca oamenii de la oras cu o groaza de prejudecati legate de pocaiti,care sa se intreb mereu ce scop au astia de fac asta ,si sa stea mereu in garda ca astia vor sa ne pocaiasca.Din punctul asta de vedere cred ca e mai usor in misiune in locuri neumblate,lipseste prejudecata.

Desi stau si ma intreb cat de buna treaba facem prin misiuni,ma intreb daca nu cumva oamenii aia care raspund chemarii,de fapt fac un gest de multumire ptr. serviciile medicale sau de alta natura pe care cei aflati in misiune le folosesc ca mijloc de a ajunge la ei.

Citisem o intamplare ,despre cum un misionar aflat intr-o zona si a facut un tzarc ca sa si delimiteze proprietatea ,localnicii care pana atunci nu stiau ce aia proprietate privata in curand au ajuns sa aibe conflicte datorita unei palme de pamant care a fost ingradita de vecin,imprumutasera si ei noile valori de la misionar.

Asta e doar o pilda, nu cumva fac asta si misiunile noastre,ca un efect secundar.In general misionarii se duc acolo cu lucruri pe care multi dintr ei nu le-au vazut,si e in firea noastra sa dorim lucruri de care nu avem nevoie,fara de care am putut trai pana atunci,si sa apara si in gandul lor dorinta de mai mult . :?: Din cauzele astea multi pleaca spre oras visand la traiul ala "decent" de metropola.
... " Am zis rasului :esti o nebunie! si veseliei :La ce folosesti?"..
User avatar
Knoxx
 
Posts: 850
Images: 127
Joined: Mon Aug 22, 2005 5:50 am
Location: Brasov

[ #29032 ] Postby Buscador on Fri Jun 09, 2006 5:22 am

E tare fain sa fi misionar dar sa ai darul... Daca n-ai darul mai bine stai acasa.
Eu cred ca este un dar, chiar daca o sa fiu contrazis... ca toti trebuie sa fim misionari.
Da printre ai tai sau printre vecini, toti trebuie sa ne miscam.
Buscador
 
Posts: 33
Joined: Sun Jun 04, 2006 9:37 am

[ #47667 ] Postby THE_BEST_1988 on Sun Jun 17, 2007 7:18 am

a FI MISIONAR e minunat insa ai nevoie de propia ta relatie strans legata cu DUMNEZEU ,acest lucru TE ajuta atat pe tine cat si pe cei din jurul tau!
Dumnezeu+Bunavointa
User avatar
THE_BEST_1988
 
Posts: 4
Images: 24
Joined: Fri Jun 15, 2007 5:35 am
Location: secret

Re: Ai vrea sa fii misionar?

[ #64889 ] Postby valibota on Tue May 27, 2008 4:03 am

Cine mai stie ceva de Raluca Stefan, alias Dulciano, (cea care a initiat acest topic)? Nu a mai postat nimic pe acest forum din 31 august 2006 (de cand a plecat probabil in Guyana).
Mai este misionara in Paruyma (Guyana)?
Poarta cineva corespondenta cu ea?
Putem vedea ceva poze?

As dori sa aflu mai multe informatii despre acest misionar roman aflat peste hotare cat si despre alti misionari romani activi.
Despre misiunea fratelui Tartarau am ocazia sa mai aflu cateceva datorita predicilor televizate si disponibile in Internet.

Dar ceilalti misionari anonimi, ce mai este cu ei?

Ar fi interesati sa isi posteze pe acest forum experientele si nevoile?

Aveti prieteni care activeaza ca misionari in zone albe?
Putem afla experienta lor direct de la ei sau de la prietenii lor pe acest forum?
Ii putem sustine cumva?
User avatar
valibota
 
Posts: 59
Images: 2
Joined: Mon May 12, 2008 9:30 am
Location: Brasov

Re: Ai vrea sa fii misionar?

[ #64893 ] Postby buscame on Tue May 27, 2008 12:44 pm

da ,cred! noi suntem doar unelte in mana marelui Misionar ,avem privilegiu de a ne pune la dispozitia Lui ,este o onoare ptr noi ,cand ne-am predat Lui si am incheat legamant cu el ,pentru ce am facut-o ?ca sa fim :mainile ,picioarele si gura Lui sa Il lasam sa isi faca lucrarea prin noi si noi vom fi binecuvantati lucrand pentru alti, de putin timp am renuntat ca sa mai fac planuri si sa le aduc la Domnul sa le binecuvanteze ,de ce?
pentru ca , atunci cand ceri ca Domnul sa iti dea planul Lui ,el vine deja binecuvantat si plin de putere ,asta este extraordinar , cum credinta creste vazand cu ochii,lasat-va in mana Domnului fara intrebari ca "si eu ce mai fac? "(nu este usor ptr firea noastra )dar este minunat sa vezi ce poate face Domnul atunci

"Gustati sa vedeti ce bun este Domnul"Ps. 34:8
buscame
 
Posts: 112
Images: 0
Joined: Sun May 04, 2008 4:06 pm
Location: Madrid

Re: Ai vrea sa fii misionar?

[ #64894 ] Postby elstar.mi on Tue May 27, 2008 2:11 pm

eu cand spuneam misionar imi imaginam o persoana care se duce in gura lupului si stie ca se duce acolo si se duce ca sa scoata de acolo pe altii si chiar reuseste sa o faca si pana la urma convinge chiar si lupul sa se lase de rele; nu stiu cate riscuri isi asuma anumiti misionari in ziua de azi; multi lucreaza ca asistenti medicali sau sociali; li se asigura un oarecare confort si parca li se dau si ceva banuti (pentru strictul necesar cred); intrebam o prietena (misionara Africa sde Sud)ce au mancat pe acolo si mi-a spus ca au mancat mai mult pe la restaurante, fiind foarte ieftin; ca intr-o tabara; si da, copiii, saracutii copii ai nimanui, erau fericiti foarte de prezenta calduroasa a misionarilor care, ca sa ajunga pana la ei au cheltuit mii de euro (ce n-ar fi facut un amarat copil din romania cu acesti bani!)

cred ca e o experienta unica care ar trebui sa fie un fel de start pentru o viata noua cu Domnul; personal cunosc vreo doua trei persoane care au plecat ca "misionari" ; s-au intors plini de ravna, de putere, dar ceva s-a intamplat si rutina si-a pus din nou amprenta; e nevoie sa ai cu adevarat un spirit misionar pentru a te implica in aceasta lucrare;si sa continui;
elstar.mi
 
Posts: 177
Images: 4
Joined: Tue Apr 08, 2008 6:14 am

Re: Ai vrea sa fii misionar?

[ #64904 ] Postby buscame on Tue May 27, 2008 4:04 pm

elstar.mi -ESTE AMUZANTA PREZENTAREA FACUTA DAR SI REALA DIN NEFERICIRE
FATA DE WILLIAM MILER CARE SI-A CHELTUIT TOATE RESURSELE -SI FAM. LUI FACEA ECONOMIE-CA SA POATA PREDICA EVANGHELIA
ESTE BINE DE RECITIT PTR.CEI CE SE GANDESC LA MISIUNE SA MAI CITEASCA IN TRAGEDIA VEACURILOR CAZUL LUI MILLER
DEOBICEI LUCRAREA ASTA IMPLICA JERTFIRE DE SINE
buscame
 
Posts: 112
Images: 0
Joined: Sun May 04, 2008 4:06 pm
Location: Madrid

Re: Ai vrea sa fii misionar?

[ #66079 ] Postby Ahito on Wed Jul 02, 2008 4:49 pm

De mic bunicul(el ma dus la biserica prima data....aveam vreo 3-4 ani)..imi spunea cnad vei fi mare vei fi pastor....am stat in biserica adventista pana la 8 anisori...toti crezand ca voi ajunge pastor cand voi fi baiat mare....,dar din pacate...familia mea(mama si cu tata)nu aveau treaba cu religia...si a trebuit sa ma mut cu ei...nu am mai mers la biserica..am uitat de Dumnezeu..nu ma mai interesat..erau alte lucruri mai importante in lumea asta..

Bunicul se ruga mereu pentru mine..sa vin macar odata cu el la biserica,dar nu am vrut(La ce imi trebuie Dumnezeu...ziceam eu)...Si bunicul a murit...la inmormantare pastorul a vorbit dsp dragostea lui Isus...si ca bunicul se va bucura pe Noul Pamant cnad ne va vedea...

Am inceput sa merg din nou la biserica...dar ceva era schimbat.,..nu mai era bunicul..mergeam cu bunica..(vreau sa zic ca stateam numa cu ea..nu avea trb cu tinerii bisericii..sau cu altii..decat cu cei in varsta poate...aveam 14-15 ani)

Am inceput sa citesc Biblia...odata...de doua ori..de trei ori....am inceput sa studiez spiritul profetic....M-am botezat..era frumos..ma baga pastorul si altii in seama..ma chemau la anvon..mai si predicam chiar...imi facea placere...simteam ca Dumnezeu ma iubeste....

M-am transferat intr-o biserica mai mica..si mergeam in satul de acolo si imparteam pliante si vorbeam cu oamenii din Biblie...(satenii imi ziceau parinte,si multi au venit la biserica),mergeam in lucrare misionara cu un baiat Remus,dar a plecat in Franta..si de atunci.......

Fratii nu mai ofereau transport(eram inca mic..nu aveam banii necesari pt transport),am facut tot ce am putut...pana cand am fost tras pe sfoara de unii frati...cu timpul am inceput sa vad unele lucruri care nu sunt bazate pe Biblie,dar daca nu le faceam eram pus sub cenzura...nu mau mai chemat la anvon...nu mai aveau nevoie de mine/....m-am transeferat inapoi in Biserica mare....Dar nici acolo nu ma mai baga nimeni in seama...am inceput sa lucrez cu copii...la Explo..a fost super...pana ne-a schimbat leaderu de club..care era pentru mine un ajutor spiritual...am plecat si de acolo...si m-am racit fata de biserica..nu mai studiam...cautam lucruri care nu sunt bune nici sanatoae...(desi am zis ca nu mai vreau sa am nici o treaba cu adventistii...m-am indragostit..si culmea de o adventista...foarte credincioasa...),si acum merg la biserica...imi doresc sa fac ceva..dar nu am ce...prefer sa stau in casa sa studiez...in loc de facultatea de teologie m-am inscris la I.T.
(Imi doresc din toate inima sa fiu misionar....si ...mereu mi-am dorit si imi doresc sa mor ca martir...as fi cel mai binecuvantat om..m-am rugat mult pentru asta...sper ca intro buna zi sa fiu misionar..si daca va vrea Dumnezeu...sa mor pentru dragostea Lui...
User avatar
Ahito
 
Posts: 69
Joined: Fri Jun 27, 2008 12:31 pm

Re: Ai vrea sa fii misionar?

[ #66163 ] Postby Lailah on Sat Jul 05, 2008 7:39 am

Da.
''HARD TO SEE THE DARK SIDE IS.'' Master Yoda , TPM

But not impossible ,do some @#$%^&*research!
User avatar
Lailah
Illuminati Master
 
Posts: 560
Joined: Fri Jan 04, 2008 2:45 pm

O intreaga familie misionari in Guyana 2007

[ #66187 ] Postby Claudiu on Sat Jul 05, 2008 4:09 pm

Deoarece aceasta discutie a fost reanimata si se cer vesti despre fratii romani misionari, iata postez experientele familiei Stanciu din Belgia (Alina, Daniel, cu patru copiiNina, Bianca, Noa, Teolicus), care au fost toti in Guyana, la Paruima in 2007. Desigur cel mai bine ar fi sa posteze chiar ei, dar sper sa nu se supere, preiau citeva experiante dintr-un email pe care ni l-au trimis atunci. Experienta lor e deosebita, Domnul i-a ocrotit si binecuvintat, sper ca exemplul lor sa fie urmat si de altii.Au avut curajul sa mearga cu patru copii (doua fete adolescente si doi copii mici) in jungla. Fetele au studiat la scoala acolo.
"Nu cred ca ramanand in Belgia i-am fi dat voie Domnului sa lucreze atat de
minunat in vietile noastre: iuresul vietii de zi cu zi, programul prea
incarcat de munca, departarea prea mare si continua de natura si tot ce este
natural, mancarea super-rafinata si abundenta coplesitoare de ispite, timpul
prea scurt pentru consacrare zilnica si anturajul nesfant atat pentru noi cat
si pentru copii, nu ne-ar fi lasat sa fim decat cel mult parinti ca Lot." (Alina)"
Cand a venit David Gates la Paruima, in martie, ne-am rugat pt.un baietel de 8
luni care dezvoltase la subratul drept o "umflatura"; avea indicii de cancer
(la inceput era mica si in 2-3 zile a crescut foarte mult si a devenit
neregulata, nu a mai fost mobila ca la inceput si se simtea chiar un brat prin
care se prindea de tesuturile mai profunde); era foarte dureroasa si copilul
nu mai manca si nici noaptea nu prea mai avea odihna; am continuat sa ne rugam
pt.el si in alte 2 zile "umflatura" a devenit rotunda, mobila iarasi si o
roseata a aparut pe piele in dreptul ei indicand infectie; zi dupa zi s-a
micsorat din ce in ce mai mult, dar foarte lent, abea perceptibil; cert e ca
de unde voiau sa il trimita de urgenta in capitala pt.investigatii si
operatie, acum a ramas acasa si si-a revenit aproape complet - multumim Domnului!

Langa pista de aterizare din Paruima colegiul a construit un mic depozit de
combustibil pt.avion, dar si pt.barca, tractor si masinile de taiat iarba si
scuter (kerosen, motorina, benzina etc.). Din cauza caldurii, in anotimpul
secetos se aprind spontan focuri care ard iarba si chiar si copaci. Nu stim
cum, dar s-a aprins la sfarsitul lui martie un foc spontan si in apropiere de
pista...minunea lui Dumnezeu a fost ca focul a ars totul de jur imprejur si
s-a oprit fara vreun motiv vizibil la o mica distanta de depozit in jurul lui;
am fost uimiti si recunoscatori Domnului si baietii au mers apoi sa taie toate
iarba de jur imprejur. Domnul fie laudat pt.paza Sa!
Attachments
Stanciu.JPG
Familia Stanciu in Guyana 2007
Stanciu.JPG (36.91 KiB) Viewed 3971 times
User avatar
Claudiu
 
Posts: 7
Joined: Sat Jan 06, 2007 1:26 am
Location: La piciorul crucii

Re: Ai vrea sa fii misionar?

[ #66216 ] Postby valibota on Mon Jul 07, 2008 2:33 am

Multumim foarte mult Claudiu pentru aceste vesti care ni ne-ai dat. Ne-am bucura foarte mult daca ne poti tine la curent cu cat mai multe informatii de acest gen, experiente si fotografii ale misionarilor cu care ti legatura.
Ti-am fi recunoscatori daca le-ai transmite si lor apelul nostru de a scrie direct pe forum, in acest topic, experiente la zi din activitatea lor.
Dumnezeu sa ii binecuvinteze si sa inmulteasca numarul celor care se ofera astfel in serviciul sau.
User avatar
valibota
 
Posts: 59
Images: 2
Joined: Mon May 12, 2008 9:30 am
Location: Brasov

In Kalahari la bosimani

[ #69410 ] Postby Claudiu on Sat Oct 04, 2008 4:44 am

Vara aceasta am participat si eu la echipa de misionari voluntari in Namibia, la bosimani, in desertul Kalahari, cu Pilgrim Society (Sebastian Tirtirau, Dan Serb). A fost o experienta deosebita, desi cam scurta, de 3 saptamini, deci nu ma pot numi misionar, doar un martor al lucrarii ce se face acolo.
Bosimanii sint un popor a carui viata este in plina transformare, in citiva ani, de la vinatori-culegatori (deci nu cunosc agricultura sau cresterea animalelor) la ceea ce numim noi "stil de viata civilizat". Aceasta transformare este inevitabila, din mai multe motive, nu sitem noi in masura sa judecam sau sa oprim acest proces. Datoria noastra este insa vestirea Evangheliei, pentru ca sa cunoasca pe Hristos si viata lor sa fie plina de speranta, nu de vicii si deznadejde. Sint destule exmple triste in triburile din lume, de trecere de la un stil de viata echilibrat, ancestral, la unul depravat, datorita inadaptarii la civilizatie: alcool, prostitutie, somaj, violenta. Vezi amerindienii, aborigenii australieni.
Pilgrim Society, pe linga lucrarea evanghelica, le instaleaza sisteme de apa, pompe care aduc apa de la adincime mare (30 -70 m), alimentate cu panouri solare. Am participat si eu la montarea lor. Apa este esentiala, nu ploua luni de zile. Pe linga aceasta le-am oferit si pleduri, caci noaptea e foarte frig (pot fi si 0°C) si multi fac tuberculoza. In satele pe care le-am vizitat, am oferit alimente si am acordat in masura posibilitatilor, asistenta medicala de prim ajutor.
I-am lasat acolo pentru un an pe studentii misionari Dragos Ghinea si Attila Gyulai, care vor petrece mai mult timp cu bosimanii, le vor da studii biblice, ii vor educa in folosirea apei pentru igiena, agricultura (incep gradinaritul) si cresterea animalelor. Sa ne rugam pentru ei, caci trec prin pericole si opozitie. Zona bosimanilor este un teritoriu autonom cu multe animale salbatice (leoparzi, serpi, scorpioni,hiene, 4000 de elefanti, gazele). Chiar si cu masina 4x4 nu e usor, dar ei nu au asa ceva (un vechi Land Rover e in reparatii), daca vor primi bani destui din donatii, vor cumpara motorete de teren.
Sper ca aceasta mica prezentare sa va sensibilizeze la nevoile celor cu mult mai saraci decit noi.
Attachments
ajutoare.jpg
ajutoare.jpg (94.74 KiB) Viewed 3867 times
User avatar
Claudiu
 
Posts: 7
Joined: Sat Jan 06, 2007 1:26 am
Location: La piciorul crucii


Return to Spiritualitate

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 1 guest

cron