Schite dintr-un jurnal

Filme, umor, muzica, jocuri, "barfe" si hobby-uri.

Moderators: nouneim, zephyr

Schite dintr-un jurnal

[ #19567 ] Postby eliade22 on Wed Sep 14, 2005 4:59 am

Schite dintr-un jurnal


Ploaie ,nori ,soare si iar ploaie.Daca ar fi sa rezum intr-un singur cuvant cea ce se intampla la Bilbao as spune cuvantul ploaie.
Aceasta cade marunt si obositor o ploaie mocaneasca cum se spune pe la noi in Dambovita ploaie cu broboane mari stropi ce se sparg pe asflatul negru sub forma unei minuscule fantani arteziene ploaie batuta de vant ,ploaie inceata,domoale,rapida,grabita ,suieratoare ,amenintatoare toate tipurile de ploi le poti cunoaste la Bilbao .

Am iesit pe balconul apartamentului unde toata lumea afirma ca privielistea este incantatoare.Ma uit sa vad acea desfatare a altora.Niste siluete de cladiri sub toate formele se intind la picioarele mele.Pentru faptul ca apartamentul este pe un munte si vezi tot orasul in culorile sale gri ,alb si brun lumea crede ca sunt un privilegiat.Cu capul tulbure caci ma trezisem brusc intrebarea care ma chinuie este:
-Ce faci tu Eliadde aici?...

Stiam foarte bine raspunsul dar era placerea salbatica de a te ironiza si a te desfata pe propia piele nefiind cu asta un matochist ci decat o biata persoana care nu gaseste alta metoda mai mediocra de a scapa de luciditatea realitatii inconjuratoare decat printr-un haz de necaz.

...uitasem cu totul de priveliste de fapt orice priveliste care scoate in evidenta ,blocuri,macarale ,fiare si autopiste mi se pare o priveliste mediocra.Tocmai de acea poate niciodata nu ma bantuit gandul sa vad si eu turnul Eiffel.Aceasta contemplare a operei umane este o simpla caricatura menita sa semene cu o gradina bonsai in care un japonez incearca sa reproduca lumea naturala de o forma minuscula.La el cel putin observi incercare de reproducere a lumii naturale.Magnitudinea si inaltarea produslui omenesc mi se pare grotesc. Oare este romantic sa iti imbratisezi iubita sub o macara sau langa un pod de fier foarte inalt care te ameteste?


Mi-am adus aminte ca trebuie sa ma intalnesc cu Gorka.Prietenul meu din adolescenta de care ma leaga atatea amintiri inocente amintiri cand eram niste adolescenti captivi in inocenta si naivitatea idealurilor noastre.
Cand ne-am cunoscut eu aveam 17 ani si doream sa cladesc din mine un erou ascet inmun la provocarile sentimentale si hormonale care ne bantuiau mintile la toti prietenii mei de clasa si liceu.Gorka era mai practic isi infascase o novia si era satisfacut din plin de autointelegere si conformism fata de el insusi pentruca zicea ca iubeste si este indragostit.

Treceam intr-o noapte cand alergam dupa ce avusesem o amiaza incinsa de lectura ca sa imi dezamortesc muschii pe langa ei doi.
Fata ii sopti ceva la ureche si el se grabi sa imi zambeasca binevoitor.Acela a fost primul nostru contact.De atunci am inceput sa fim amici.Si prietena lui a contribuit sa ma accepte mai usor Gorka.Nu cautam prietenia lui dar nici nu am refuzato.Nu puteam sa ii explic ca in opinia mea noi ne imprietenim pentruca prietena lui imi poarta o simpatie pe care eu i-am explicat ca trebuie sa ramana doar simpatie datorita faptului ca eu doresc sa fiu un ascet de unul singur , ca doresc sa imi tulbur sufletul si sa devin un erou ,un erou al infranarii ,al stapanirii de sine al controlului nu doream sa pasesc in viata mediocru.

Banuesc ca faptul ca i-am explicat fetei ca nu e problema la ea ci la mine a facut sa nu ma urasca ca refuzam ceva mai mult asa cum se intampla de obicei cu mai toate fetele care nu pot concepe ca daca un baiat nu doreste decat o amicitie cu tine pentru ele este sinonim de umilinta,ca nu stii sa valorezi cate si mai cate stupizenii feministe,sentimentalism ieftin care scapa mintilor puternice virile care isi doresc un scop si un tel in viata care sa depaseasca o mediocritate sentimentala.

Nu ca nu as crede in sentimente dar acestea trebuesc sa fie produsul unei ratiunii ,produsul enigmatic a doua persoane care se implinesc in calea idealurilor si meditatiilor comune.

Si asa m-am imprietenit cu sarmanul Gorka ,acuma dupa multi ani ne intalnim din nou observ ca pe fizicul si infatisarea lui timpul nu isi lasa amprenta.Il invidiez fara urma de rautate sau resentiment.Acelasi chip armonios si placut cu trasaturi nobile cu ochii mari si profunzi cu nasul mic si perfect proportional cu parul sau negru si tenul sau alb cu barba sa neagra (era de doua zile nebarbierit)care prin contrast cu fata alba parca atrage si mai mult atentia .

Stau sa ma gandesc daca sa ma intalnesc sau nu astazi cu Gorka parca as dori sa citesc o carte si sa ma plimb singur doar este Duminica.Imi aduc aminte ca ,Gorka aproape ma ruga staruitor sa il sun.Imi dau seama si stiu care este motivul.A rupt cu actuala lui prietena.O cunosc si pe ea de mult timp.Sub un zambet cald si dragalas de copila stau ascunse multe dorinte si frustarari.Incet dar sigur incep sa cotrobai in trecut si sa imi aduc aminte cand i-am vazut pt prima oara chipul.

In anii de liceu am facut un turneu cu echipa de fotbal a scolii in interiorul Spaniei si am fost cazat la parintii ei acasa impreuna cu,colegul meu de camera.
Acesta un tip foarte istet chiar daca avea prietena nu isi poate astampara dorinta sa mai subjuge un suflet inocent de copila la carul sau de mascul triumfator in batalii.

Parintii ne cazeaza pe un pat in sufragerie.Afara este un ger incredibil si paturile sunt subtiri si putine .Ne invelim cat putem mai bine si incerc sa adorm .Nu dupa mult timp isi face aparitia copila caci la acei 14 ani ai ei era decat o copila.Incep sa platicheze si el incepe din ce in ce mai mai agresiv cu flirtul.

Incepe sa o faca sa fie complexata caci este din provincie pt. ca el invata intr-o institutie a.z.s si nu este ca restul ci isi permite anumite libertati.Dupa ce o face sa il admire si o subjuga sutil se conformeaza.Fata ar fi asteptat in schimbul renuntarii la sine un sarut sau o imbratisare o mangaiere senzuala care sa ii spuna ca si ea are o valoare ca si ea prin caldura inocentei sale are un pret.Dar colegul se conformeaza cu atat.A subjugato si este satisfacut.Intre timp ei credeau ca eu dorm dar nu dormeam .Platica lor nu ma lasa sa dorm si nici nu vroiam sa ma misc ca sa nu le provoc o rusine inutila si absurda.

Colegul meu furase toata plapuma si daca ma miscam isi dadea seama ca am auzit tot asa ca trebuia sa indur la frig ca un mameluc la polul nord.Acest tip crease in fata vagi sperante si o lasase cu impresia falsa ca daca nu este cu ea este datorita faptului ca nu este o persoana versata si machiavelica.Ca nu are in priviri acea perversiune sexuala ce rascoleste atat de salbatic pasiunile cele mai joase.

Fata il cauta peste ceva timp la scoala unde invata caci tipul nu mai daduse nici un semn de viata si indata fu luata in colimator de fetele veterane.
Urcand timida pe scarile salii de sport este intampinata de un grup de fete de seama ei aproximativ care au in frunte o fata blonda cu suvite.Acestea care au un statut deja recunoscut in scoala se apropie cu glas mieros si cu zambete de noua lor victima.

Fetele veterane au mereu o obsesie.Sa nu li se fure baietii gandesc ele ,incearca sa inspaimante pe nou venite dar daca cea care este nou venita are priza la baieti si se dovedeste a fi si ea la fel de rea si machivaleica atunci cu glas supus si mieros incearca sa o asimileze grupului lor caci mai bine sa o aive inauntru cercului decat in afara asa ele pot controla sentimentele si impulsurile ei.Daca un baiat se apropie si incearca o relatie cu noua venita veteranele sunt cele care pline de dragoste dau cele mai utile,bune si nevinovate sfaturi.

Toate acestea din dezinteres bineinteles si cu multa dragoste.Daca tipul este unul independent care nu le linguseste va fi vopsit in cel mai grotesc portret si o incercare a unei relatii cu el presupune santaj,amenintari si marginalizare din partea lor pt intodeauna daca in schimb este unul care intai a trecut pe la ele si le-a rascolit orgoliul cerand informatii,facand plecaciuni si matanii pana in pamant in fata lor cerand ajutorul lor angelical demonical pt asi implini misiunea baiatul si daca este urat,slut mai ceva ca Manea din ,,Toma Alimos´´subnutrit intelectual vorbind are mari sanse de izbanda.

Si cum spuneam mai inainte aceste fete veterane se apropiara cu astfel de ganduri de copila.Ea zambi bucuroasa ca este primita cu ,caldura.Rugase pe parintii ei sa o inscrie la Liceul Adventist si se bucura ca in sfarsit va avea mai multi tineri din aceasi credinta cu care sa lege pritenie.La ea acasa incepuse sa i se para prea provincial si nu mai vroia sa fie din ,,pueblo´´(de la tara).

Fetele veterane cu glas duios o intreaba de unde este si cu ce motiv aici.Fata spune de unde este si roseste.Batranele vulpoaice imediat descopera victima si se pregatesc de atac .Roseata din obraz a fetii o da de gol.Imediat blonda cu un glas duios plin numai de dragoste o intreaba daca a venit dupa un baiat.Fata pune privirea in pamant si ezita.
Cand deschide ochii descopera numai fete calde ,una dintre ele o ia dupa umar si ii zambeste cald.Atunci fetele intreaba rapid:
-Cum se numeste?
Aceasi ezitare,acelasi procedeu si copila raspunde:
-Ximo .
Deodata blonda se ridica furioasa si plina de ura si venin ii spune ca acela este prietenul ei de foarte mult timp.Celelalte ii arunca numai priviri de dispret si ura si pleaca sfidatoare si ingamfate.
Dupa ce dau coltul cladirii se aude rasetul veteranelor care isi spun una alteia ca au puso cu botul pe labe.

Tamara plange amarnic singura pe treptele reci ale acelei Sali.A fost mintita,umilita si batjocorita.In inima ei de copila incepe o tranformare.De acum incolo nu va mai suferi.Va fi puternica nepasatoare si vor suferi barbatii in locul ei.Vor vedea ele fetele ca stie sa flirteze si sa agate ca este dorita si ca isi cunoaste armele de femeie.

Incet si lent dar progresiv sub chipul blajin si inocent de copila incepuse sa se ascunda o femeie rece si calculata necrutatoare cu victimile ei.A fost intai Jeremy cel sedus si abandonat brusc si dupa acea lista incepuse sa se ingroase.

Timpul intre timp ma despartit de TAMARA SI GORKA si toata aceasta lume.
Acuma in Bilbao ma intalnesc din nou cu ei.
Tamara la abandonat pe Gorka si acesta isi recunoaste fara multe ifose starea emotionala precara.

Iau masina si ma duc pana la el acasa ,il invit sa ia loc in masina.Zice sa mergem sa vedem un film dar eu stiu ca vrea sa vorbim.Il invit sa ne plimbam pe jos prin portul din Getxo.

Ploaia se asterne cu furie pe parbrizul masinii aprape ca stergatoarele nu mai fac fata.Gorka este nemultumit de vreme si protesta.
-Mereu este la fel...imi spune el dupa acea incearca ca sa rectifice ca sa nu ma intristeze pe mine nou venit si imi spune ca ploaia are un sistem aleatoric.Asta o stiam si eu dar il scuz .M a gandesc cum sa il ajut pe Gorka si cum sa ma gandesc si la ideile ce ma rod pe mine.Vreau sa fac doua lucruri in acelasi timp si bine..Gasesc solutia.Trebuie sa il las pe el sa vorbeasca

.El ar vrea sa imi spuna totul dintr-o data cu toata tragedia care il roadeNu il las pt nu ii face bine acest procedeu si ii pun intrebari marunte.Incepe sa se invinuiasca si sa spuna ca este din cauza lui ca nu a implinit si ca nu a fost cum trebuie.Dar ca poate ca merita o sansa.Imi dau seama ca este victima unei gandiri reci si calculate care dupa ce la abandonat in timp decizia fusese luata de mult dar nu ia aratato ii arunca vina pe umerii lui.
Ii intrerup expozitia si ii spun sa imi zica ce a facut el pt ea.Imi spune cum si-a lasat munca ca sa fie langa ea 4 luni cum a cautat de munca si pe bani mai putini aproape de casa ei cum a respectat deciziile ei de a sta departe ca are nevoie sa se gandesca si cum mereu a fost acolo langa ea cand a avut nevoie.

Ma uit la Gorka si o idee simplista si mediocra imi da tarcoale.
Cum o fata plinuta dupa canonul estetic actual refuza un tip cu asa corp ateltic calit de pasiunea lui pt alpinism ,bikemountain si escalada.
Hm, imi dau seama ca este o stupizenie ce gandesc si ma bucur ca cel putin teoria fizicului in cazul acesta isi confirma inca o data subrezenia.

Dupa ce termina de explicat ce a facut pt ea incepe sa se gandeasca ca nu este tocmai vinovat ca poate este si o victima.Nu este perfect dar o iubeste si vrea sa se indrepte in schimb ea nu doreste.Idea ca nu il iubeste ii incolteste in minte.

Nu o sa-i spun asta nu iar face nici un bine ci doar il las pe el sa vorbeasca .il ajut sa isi gaseasca raspunsurile la el insusi.Eu doar il ajut sistematic prin intrebari ce fel de raspunsi sa dea si unde sa isi rascoleasca in suflet.

Nu am admirat viata lui Socrate dar maieutica sigur ca este forma cea mai simpla si obiectiva de a purta o discutie ma gandesc in timp ce vantul imi arunca stropi marunti in fata.Ne plimbam pe faleza portului Din Getxo, in stanga ni se arata vapoare gigantice incarcate de macarale de aceasi dimensiune.Culoarea apei este maronie din cauza malului.Peste tot se vad barje si munti cu minereu de fier.Noi ne plimbam pe o poteca care ne conduce la un far in mijlocul portului.In dreapta se infatiseaza o plaja intinsa .Pe niste roci se ivesc niste case.Gorka imi explica ca este zona imobiliara cea mai scumpa.

Peisajul mi se pare absurd.O simpla linie pe care ne plimbam noi desparte un port industrial mizerabil de un cartier rezidential.Imi explic mie insusi ca ,cu un milion de euro cat costa in acel loc o casa as fi preferat sa traiesc singur ascuns in munti.Societatea mi se pare paradoxal de absurda .Parca poluarea este infinit mai mica la 2-3 km departare de port.Vrei nu vrei barjele si vapoarele tot iti umbresc privirea pe fiecare dimineata in acel cartier rezidential.Nu trec pe sub fereastra ta dar tot se vad destul de aproape.Ii impartasesc gandurile mele prietenului meu si imi da dreptate.Si el ar vrea o casa la munte in singuratate.

Ma uit la oceanul involburat si puternic cum isi izbeste valurile de pietrele docului din port.Ma intreb cum aceasta linie subtire poate tine in frau asemenea furie.Mi se pare foarte fragil orice lucru fabricat de mana omeneasca in fata fortelor naturii.Imi place sa admir forta naturii parca si m-as bucura daca aceasta ar mai invinge din eul stupid al celor care pun toata increderea in om.

Ma trezesc ca detest profund eroul super omului de Nietzche , dar oare eu cu ascetismul si singuratatea mea nu vreau sa devin si eu tot un super erou ceva nietzchian si numai gandul la Nietzche ma face sa ma ingrozesc de mine.Nu se poate doar il detesc profund pe Nietzche si mereu am combatut cea ce el spune poate si pt faptul ca eu sunt crestin si Nietzche isi bate joc de valorile mele morale si crezul meu religios.Ma face sa il urasc pt a jignit pe Isus.Imi dau seama ca trebuie sa imi calmez sangele ce pulseaza navalnic spre creier si ma infierbanta.Trebuie sa gasesc argumente logice,profunde si matematice care sa demostreze ca Nietzche se inseala fara sa mi se intrevada o pasiune sau un sentimentalism.Trebuie sa il combat cu armele lui...

va continua poate...

(Numele personajelor sunt fictive ...).

Autorul,
Last edited by eliade22 on Fri Dec 30, 2005 3:07 am, edited 1 time in total.
User avatar
eliade22
Moderator
 
Posts: 2390
Images: 109
Joined: Wed Oct 22, 2003 1:29 pm
Location: Castellon

[ #21125 ] Postby eliade22 on Tue Nov 01, 2005 3:10 pm

Stejarul de o mie de ani


Iarba proaspat cosita arunca in aer aer un miros frumos si imbietor prin acesta livada de Meri.Prietenul meu Mihai era vesel de fapt mai mereu este vesel sau foarte cuprins de o excitatie ciudata.Pana acuma facuse bascalie de cainele meu Nero.Un ciobanesc german tare ciudat foarte inalt si slab parca smuls dintro novela de Cervantes.Ma gandeam chiar ca daca nu am pe Rocinantes cel putin il am pe Nero care este tot asa de slab si inalt precum vestitul armasar al lui Don Quijote .

Adevarul este ca acuma dupa mai bine de 10 ani cand stau si ma gandesc la acele zile imi dau seama cat de bine se completa constitutia acelui copil etern inalt si uscativ cu acelasi caine inalt si uscativ de fapt extrem de uscat caci soldurile pareau ca ii ies din orbita si totusi cainele nu parea ca se sinchiseste ca nu indeplineste un canon canin anume al frumesetii si ca nu va putea sa atraga favorurile unei domnisoare canine.La fel banuesc ca gandea si stapanul.Acesta il copia pe caine sau acesta pe stapan nu se mai stie.

Timpul uneori este asa de vitreg cu noi ca ne face sa ne aducem aminte numai raze palide din cea ce ne-a impactat cel mai mult.
Fusesem la cimitir sa vorbesc cu Preotul Bisericii din sat despre bisericuta veche si Istoria satului buncilor.

Cand am plecat am hotarat sa o luam pe o scurtatura prin cimitir si sa iesim prin livada spre padure dar Nero se pare ca nu sa lasat impresionat de comanda mea,, hip-hop Nero´´ si nu a dorit sa sara gardul nici cand am sarit noi primii.

A trebuit sa ne intoarcem si sa facem favorul de al lua amandoi in brate si sa il aruncam peste gard.Cainele se gudura cand a fost ridicat cu grija ca sa nu fuga dar banuesc ca nu banuia ca aterizarea nu va fi asa comfortabila precum decolarea care sa lasat cu niste sudalmi si zaduf din partea copiilor care au trebuit sa sara gardul inapoi din cauza lui si sa se mai faca si de ras in fata celor care puneau flori pe marginea mormintelor din cimitir .

Acuma eram amandoi fericiti si ne indrepam spre Padure.Mergeam la refugiul nostru din padure .Un loc care noi il banuiam secret dar pe care il cunoasteau toti batrani ne duceam sa ne intalnim cu un martor secular.

Prin livada merele inca erau acre si nu se copsesera asa ca am abandonat cateva prototipuri de mere Golden si am incercat cu Ionatanul de Voinesti dar si acesta era inca acru.Am mers dupa cateva mere varatice dar erau stropite de curand in acea primavara intrase rapanul in meri asa ca am abandonat planul.

Mihai luase niste cartofi de la el de la magazin (parintii lui aveau o astfel de privatizare in sat)si impreuna cu doua sacose ne indreptam spre Padure.

Aveam de gand sa adunam ciuperci si sa surprindem parintii acasa cu isprava noastra inainte sa fim luati la urecheala pt vremea vesnic pierduta pe malul garlei(Dambovita) sau prin zavoi.
Urcand pe drumul forestier in adancul padurii Nero zareste o veverita.Mihai scoate prastia cu, care obisnuia sa vanam gugustuci inclusiv prin cimitir si incearca sa o loveasca.

O gama larga de injuraturi insoteste esecul loviturii .Niciodata nu mi-a placut la el acest vocabular asimilat de la tatal sau dar nu am avut curajul sa ii spun ca nu imi place.M.-am multumit sa il ignor si sa imi linistesc constiinta cu idea ca eu nu vorbesc asa.De fapt imi convenea putin cand ne certam cu alti baieti sau cand ne urcam pe coada carutei si un carutas mai exigent dadea cu biciul dupa noi simteam o satisfactie vadita cand Mihai se dadea jos de pe coada carutei si din mers il bandaja cu o serie de injuraturi dintre cele mai creative.

Atunci crestinul practicant din mine crescut intr-o familie de crestini intelegea cel mai bine complexul de a nu fi rebel de a nu fi un rasculat intr-o societate de eterni rasculati.Mentalitatea tipica a iobagului roman care odata si odata se va razbuna el.Eu primeam loviturile biciului care imi schifuiau fata si spinare in momentele in care carutasul nu zicea nimic si dintr-o data biciul se napustea cu furie si injuraturi asupra bietilor copii care veneau franti de la hoinareala si incercau si ei o locomotie mai putin exigenta pt picioarele lor pe o bucata de lemn numita coada carutei.

Prietenul meu nu zicea nimic cat caruta era aproape dar dupa un anumit timp in care distanta dintre noi si carutasul hain se marea copilul iobagului roman din sec XX se rascula si injura cu cel mai mare patos si ura pana atunci retinuta.

As fi vrut sa fac si eu la fel simteam ca nu sunt roman daca nu fac si eu la fel.Ma simteam ca un lastar de brad plantat in Africa in acele momente.
Nu intelegeam de ce a fi protestant uneori nu este sinonim de roman.
A fi roman in acele momente era sa injuri si sa iti descarci oful iar eu nu puteam.As fi vrut si eu sa injur in unele momente dar stiam ca as fi ridicol cum nu practicasem nu puteam sa o fac cu naturalitate.Prima oara cand am facuto Mihai sa uitat ciudat la mine si mi-a zis sa nu o mai fac ca habar nu am sa injur si ne aude si altii si il fac de ras mai bine sa il las pe el.

Acuma il auzeam cum injura cu naduf pe tigani.Injuraturile erau cumplite si mai vechi mi-am dat seam ca le invatase de la bunicul si tatal sau caci contineau cuvinte arhaice.

Incerca de zor sa gaseasca o cipuerca dar tiganii din satul vecin de peste Deal veneau dis de dimineata si le culegeau caci era singura resursa de supravietuire in acele luni ale verii.Le vindeau la niste italieni care se zice ca le luau sa faca medicamente.

Nu intelegeam ura ce se asternea peste sufletul lui Mihai si atunci mai mult ca niciodata intelegeam de ce e bine sa fii si crestin practicant.
Satele noastre erau despartite de un zavoi si raul Dambovita.Mihai ii injura cu patos pe tigani si ii trimitea in India de unde auzise el ca veneau.
Dar realitatea era alta.Satul nostru fusese infiintat de ciobani de oi ardeleni care fugisera de persecutia imperiului austro-ungar pe la anul 1700.
Taranii ardeleni fusesera primiti cu ,caldura de bastinasii munteni si tigani din satul vecin si li sa dat ca teren de infiintare partea de jos a raului pe malul drept.

Intre timp descendenti acestor emigranti ii priveau cu dispret pe cei din satul vecin care conserva numele de Dragaesti Pamanteni iar ei pe cei de Dragaesti Ungureni care ar fi trebuit sa le aduca aminte de originile lor de emigranti.Adevarul este ca acesti emigranti ardeleni reusisera sa converteasca satul in unul din cele mai bogate din vale.Acest superavit economic ii facusera rasisti.

Dintr-o perspectiva logica tiganii locuiau acolo de ceva timp inaintea emigrantilor ardeleni dar prietenul meu continua sa ii injure si sa ii trimita in India.Am incercat sa ii explic ce ne zise popa in sat cu Istoria Satului dar mi-am dat seama ca era inutil.Niciodata orice argument al meu ar fi putut sa fie mai presus de cea ce ia spus tatal si bunicul sau.

Daca Mos Popa Bunicul sau ia spus ca trebuie sa ii injure si ca sunt din India orice argument pt Mihai in urmatorii 100 de ani ar fi fost inutil.
Faptul ca acesti oameni lasasera familie ,case si o viata de secole in Transilvania si venisera aici in Muntenia doar ca sa ramana romani ma facea sa imi pierd speranta ca vor intelege toleranta vreodata.Ranile erau adanci si vechi si se transmitea printr-o ura catre tot ce era diferit din tata in fiu.

Imi aduc aminte ca batranii se adunau sa citeasca ziarul uneori la poarta vreunuia care avea banca si tot ce era rus era muscal si injurat tot ce era ungur era bozgor si alta sudalma tot ce era tigan devenea cioara si tot asa.Copii care se jucau pe acolo nu aveau nevoie de un ideologist nazist ca sa invete ce inseamna sa fii rasist.Era de ajuns sa se uite la bunicii lor atat de respectati care le dadeau ordine in timpul zilei si erau cei care ii conduceau de mana la biserica de sabatori.

Chiar daca faceam parte din acest popor intelegeam in ciuda varstei fragede trauma care o purtau toti in suflet.O trauma a teribilismului a urei etnice a egocentrismului a complexelor ascunse.Trauma taranului iobag roman care cauta mereu dusmani si complotisti in exterior ca sa isi justifice tragedia existentei lui de veacuri.

Pe aceasta vale a mocanilor Damboviteni timpul ramanea ancorat intr-o toamna eterna.Stejarul de o mie de ani asa cum il numeau batranii se infatisa inaintea noastra si parea ca imi dadea dreptate si era de acord cu toate aceste ganduri care imi zbuciumau sufletul.

Timpul petrecut dimineata langa bunica care imi citea din Biblie fie ca vroiam fie ca nu imi placea lasase urme adanci in sufletul meu.Cartile imprumutate de la Biblioteca din Manesti si citite pe furis in dud ,in patul sau ascuns intr-o caruta ca sa nu fiu chemat la treaba ma facuse sa inteleg ca pe aceasta planeta exista ceva mai mult decat Targoviste si satul bunicilor.Da ,intredevar precum Gabriel Liiceanu in ,,Jurnalul de la Paltinis´´care vazuse in cultura o salvare a romanilor sub comunism ma inclin sa cred ca educatia este arma cea mai redutabila a unui popor .O schimbare de mentalitate am spune noi .

Dar acest lucru in Balcani paremise ca va mai astepta o perioada.
Stejarul dinaintea noastra fusese martorul atator fapte,a atator puhoaie care au trecut pe aceste meleaguri unii spun ca sau gasit monede din timpul hunilor la radacina lui(ma inclin sa cred ca este o fabula).Altii ca a fost declarat patrimoniu national si ca odata a venit inclusiv o comisie de la Bucuresti sa il vada.

Pe Niste trepte improvizate m-am urcat pe una din ramurile lui si m-am scunfundat intr-o somnolenta meditativa.Crengile erau mai grose ca tulpina multor arboli dimprejur.Acest stejar fusese martorul atator fapte ,atator vremi, a atator epoci vazuse atata zbucium in poporul care de veacuri a locuit la poalele acestei paduri.Se pare ca in aceasta zi cand coroana lui stufoasa si crengile negre –verzui ma inveleau in aceasta toropeala era cel mai in masura element care sa inteleaga ce simt si cea ce sunt.

As fi avut atatea lucruri sa ii spun sa il intreb de ce parintii mei au plecat asa departe de ce nu se tin de promisiune cand imi spun ca vor veni repede .

De atatea asteptari in inima mea frageda atatea zile numarate pana cand parintii mei vor veni din Spania o tara cica pe undeva departe unde este foarte cald.Atatea asteptari si atata singuratate .De-a lungul veacurilor stejarul vazuse multe popoare migratoare care au trecut si au plecat de pe aceste meleaguri.

Numai ca acuma cei care plecau erau chiar aceia care de mii de ani ii fusesera vecini si frati.Urmasii preotilor lui Zamolxe cei care fusesera invatati : ,,codrul este frate cu romanul´´isi faceau bagajele si plecau spre alte tari.

Valea se depopula si tari precum Anglia ,Belgia,Spania erau pe buzele tuturor.

Oare stia acest copac ca in curand nici copii nu vor mai veni sa il viziteze?
Ca glasul lor zglobiu nu o sa il mai inveseleasca si sa il neajeasca atunci cand isi scrijelesc numele pe tulpina si tinerii inimoarele iubitelor cu remarci de genul Nelu iubeste pe Raluca

Prietenul meu ma ispiteste cu un miros adulmecator de cartofi copti.Banuesc ca stia ca nu vom gasi ciuperci.Are o fata bonoma cu un cap mare si rotund.Este putin mai plinut si foarte vorbaret.Nu stiu cum am inceput sa ne imprietenim dar stiu ca imi poarte mul respect si afectiune.De fapt eu niciodata nu il strig la poarta ci mereu este datoria lui sa ma strige dimineata chiar daca mai primeste niste injuraturi cand nu este dorit prin preajma de vreunul din cei mai in varsta.

In ciuda caracterului hiper-activ si nazabatiilor care le face este un baiat foarte bun.Doavada ca eu m-am culcat pe o craca a stejarului si el a facut focul si a pregatit cartofii.Sunt curios sa inteleg de ce este prietenul meu.Mi se pare ca el mereu face cateva ceva ,se sacrifica eu in schimb nu ii ofer nimic altceva decat compania mea.Hm ce prostii imi spun eu cine stie ce o fi in capul lui mare ca un dovleac.Dar in schimb imi dau seama ca tin la el si mi-ar fi fost greu singur dar asa am fost eu mereu, un incapatanat care a vrut sa fie mereu independent.Asa ca nu am de gand sa fac niste favoruri sentimentale prietenului meu, doar el stie ca la bataie ma bag pt el.Este de ajuns am concluzionat eu in mintea mea.

Nero se intinde cu limba de o jumate de metru in coltul gurii.
Asistam de o forma iremediabila la metamorfozarea cea mai traumatica a acestei vaii a mocanilor.Tatarii si alte popoare cotropitoare nu au lasat sigur o urma de tristete mai adanca ca aceste momente in stejarul de o mie de ani.

Viata incepea sa dispara de pe aceasta vale si numai vara sa isi mai faca simtita prezenta prin bicicletele montainbike conduse de copii emigrantilor care vin sa isi petreaca sejurul acasa.Dar acesti copii nu il cunosc pe stejarul de o mie de ani.Nu stau de vorba cu el ci trec grabiti pe coasta in sus ca sa aive de unde sa coboare la vale in viteza cu bicicletele lor.

Pe muschiul acesta verde pe care imi asez capul inteleg in acele momente la fel de lucid ca in aceasta seara ca o epoca sa incheiat ca ciclul stejarului de o mie de ani este pe Sfarsite.
Nu la rapus nici boala ,nici batranetea nici cotropitorii.
La rapus indiferenta noastra pentruca l-am abandonat si am plecat in zari indepartate.
Speranta ca odata la batranete ma voi intoarce sa stau de vorba cu stejarul de o mie de ani si sa ii povestesc tot ce am fost in acest timp face ca fanteziile utopiei sa incolteasca un zambet in coltul gurii dar un margaritar se prelinge pe obraz pt Mihai si zambetul ingheata ca un glaciar.

(Dedic acest fragment prietenului meu Mihai care a decedat la varsta de 17 ani si care nu vamai putea sa vada copacul de o mie de ani)



Eliadde,
User avatar
eliade22
Moderator
 
Posts: 2390
Images: 109
Joined: Wed Oct 22, 2003 1:29 pm
Location: Castellon

[ #23470 ] Postby eliade22 on Wed Dec 28, 2005 2:08 pm

Ganduri la umbra unui Metrou

Cenusa cerului se asternea malcom incet peste acest oras cu reminiscente de Industrial.Strigatul strident ce se tanguieste a pustiu ne aduce aminte ca Metroul in sfarsit isi face aparitia.Spun in sfarsit si de fapt nu astepti mai mult de 5minute.

Niciodata nu am inteles de ce nu imi place sa astept intr-o statie de metrou.De ce atata graba?de ce doresc sa vina acest tren grizonat si roscat, ce imbinare ciudata.Intr-un loc unde niciodata este vara ca sa poti admira culorile vii cineva sa gandit sa vopseasca trenuletul in culori vii si ca si cum ar dori sa inspire o oaza de bucurie acestor calatori stresati si nezambareti care mereu se grabesc.Dar parca certat si apasat de privirile reci a vopsit cealalta jumatate in culoarea cerului aproape mereu cenusiu.

Oare de cate ori sufletul uman nu ar dori sa zambeasca ,sa rada sa se bucure si sa iasa din aceasta temnita a grabei si a inghetului sufletesc si de cateori nu a fost zdrobit si impovarat de apasarea privirilor reci a celor ,,maturi´´din jur.A celor care stiu totul si nu mai au ce sa invete.Un Parinte disperat imi spunea ca generatia adolescentilor actuali este generatia lui ,,Lo Se´´nu poti sa deschizi gura ca deja stiu ce vrei sa spui .Nu am nevoie sa te cunosc pentruca deja stiu cum esti.Nu ma invita sa te cunosc caci stiu cum ai putea fi.Nu am chef sa fac descoperiri noi pentruca ,,Lo Se´´. Se pare ca acesta va fi termenul cel mai des folosit pe buzele generatiei ce vine in urma noastra si anume ,,I KNOW´´ .

Detest aceast raspuns pentruca si de ar fi adevarat aceasta ar insemna condamnare la nefericire.Nu pot concepe o lume si o existenta unde sa nu ai mereu lucruri noi de invatat si unde mintea sa nu se joace zglobie ca o pisicuta cu primul ei ghemotoc.

Oare nu vine de aici tristetea si lipsa de chef a multora dintre noi?
Oare faptul ca avem senzatia ca stim prea multe ca suntem pregatiti sa facem fata imprevizibilitatilor vietii sa fie sursa noastra de insatisfactie?
Cum nu putem observa ca acest ,,I KNOW´´ne creaza o falsa expectativa de autosuficienta si ne da o stare de lenevie beata si surogata care ne macina si ultima picatura de motivatie pentru creativitate si constructie.

Totul este produsul unui beneficiu mare in cat mai scurt timp .Persoane ce cauta o cat mai rapida cucerire si o cat mai rapida consumare a beneficiului produs de cucerirea lui.

Scriitori care sunt definiti de talie mondiala si care ridica in slavi barbatia bruta a masculului,transpiratia ,muschii si un anume segment al virilitatii .
Femei care sunt dezbracate de demnitate si ne sunt afisate pe panouri uriase in costumul lui Afrodita si cu o periuta de dinti in gura aducandune aminte ca un produs nu se vinde la fel de bine fara o Afrodita langa periuta.

Si toate acestea le poate gandi cineva cand asteapta un metrou lovind sistematic cu varful umbrelei pavimentul de piatra al peronului ca un dandy nervos si grabit.
User avatar
eliade22
Moderator
 
Posts: 2390
Images: 109
Joined: Wed Oct 22, 2003 1:29 pm
Location: Castellon

[ #23476 ] Postby andasky on Thu Dec 29, 2005 4:20 am

iti recomand calduros sa scrii o carte chiar te pricepi...eu am o imprimanta f buna si te pot ajuta,putem face o mica serie..mai in gluma mai in serios!scrii frumos..ar fi pacat sa...nu faci ceva mai mult...
User avatar
andasky
 
Posts: 33
Images: 15
Joined: Sat Apr 17, 2004 1:55 pm
Location: timisoara

[ #23487 ] Postby eliade22 on Fri Dec 30, 2005 4:02 am

[align=justify]Ganduri ale unei siluete negre pe o sosea de Munte,

Silueta neagra a masinii se furisa ca o naluca pe aceasta sosea de munte.In stanga muntele verde inchis imi incanta privelistea iar in dreapta totul era alb de zapada pe acest versant de Gorbea.

Dupa o zi incarcata cea mai mare placere si relaxare era sa imi conduc masina pe acele sosele pana la urmatoarea destinatie.As fi vrut ca timpul sa inghete si gandurile mele cu el.Intunerecul cenusiu al serii se pogora incet si sigur si am inteles ca trebuia sa aprind farurile.

Negrul tapiteriei si albastrul bordului inspirau la o continua meditatie.Satul sa gandesc am apasat puternic accelaratia si am inceput sa rulez cu viteza prin acele curbe umede si intunecate.Stiam ca dat fiind nivelul ridicat de risc sa rulezi cu viteza pe o astfel de sosea de munte o sa ma faca sa fiu concentrat, sa fiu atent la masina si la frane si in acest mod sa nu mai ma gandesc.Speta umana reuseste uneori sa lupte in acest mod cu povara gandirii.

Numai Noaptea inainte de culcare paremise ca ii mai lasam lui Dumnezeu o bucatica si un fragment de timp ca sa vina si sa vorbeasca cu noi dar si atunci preferam sa amanam pe dimineata sau sa ne prabusim franti pe patul de culcare si in acest mod creerul nostru sa fie incapabil sa mai gandeasca.

O continua fuga de noi insine o continua alergare bezmetica prin acesta viata aleatorica si persoana care cel mai mult dorim sa nu o intalnim in viata este chiar persoana noastra.

Sa nu ne intrebe ce am facut pana acuma.Sa nu ne intrebe daca suntem fericiti sau multumiti.Sa nu ne intrebe ce planuri avem de viitor si daca avem ,suntem siguri ca odata implinite acele dorinte o sa fim fericiti.

,,Gandesc dupa exist´´ spunea Descartes dar in zilele noastre detestam sa gandim pentruca in realitate existenta insasi ne este o povara.Obligati si luptand disperati sa comprimam existenta si sa o traim cat mai repede posibil in schimb ni se pare ca trece lent si sfasietor.

Nimic nu ne mai multumeste si satisface pe acest pamant nici implinirea propiilor ganduri si idealuri pentruca nu ne place lumea in care traim.Dar stim ca trebuie sa existam si sa luptam ca sa nu fim niste invinsi.
Si abia atunci in singuratatea soselei cand iei piciorul de pe acceleratie si iti faci timp sa vorbesti cu tine iti dai seama ca nu esti singur ci esti cu tine, descoperi o multime de lucruri despre tine care le ignorai descoperi in tine cel mai fidel si credincios personaj alaturi de Isus care mereu a dorit sa iti fie de ajutor si sa ii spui o vorba buna.

Acel personaj care esti tu a vrut sa te scuteasca de la multe neplaceri si decizii pripite dar nu ai avut timp sa stai de vorba cu el ci am apasat acceleratia vietii sau am preferat sa stam de vorba cu copilotul, sau sa luam pe cineva la ocazie cand ne facea cu mana seducator de cat sa stam de vorba cu noi insine.Cateodata ne-am si milogit de persoana care nu vroia sa urce in masina noastra ci astepta alta mai frumoasa sa urce la noi ca nu ii luam bani numai sa ne tina companie.

Un strigat disperat catre persoana care asteapta la ocazie urca te rog nu ma lasa cu mine insumi ca ma tortureaza.-Cine? Eu insumi ar putea fi unul din raspunsuri.

Persoane care se urca in masina fara sa stie incotro si unde merge soferul.Fara sa stie daca cunoaste drumul sau are carnet de conducere.Totul de dragul ca el sa nu ramana cu el insusi la volan si ea sa nu astepte singura in statie pentruca era singurica si frig.Cine stie cand mai trece urmatoarea masina daca nu ma urc acuma gandea fata.Cine stie daca urmatoarea va opri sau nu este deja plina sau ocupata.Si in acest mod amanam intalnirea cu noi insine .

Masina numai rula cu viteza si casetofonul se auzea ca un ecou in mintea mea framantata.Refrenul ragusit imi scotea in evidenta ca fusese ,,It is a hard day´´pentru mine, poate si oboseala acumulata ,incercam sa imi linistesc singur preocuparile dar nu mai era nevoie.Intalnirea cu mine insumi nu fusese dramatica .

Aveam un scop si un tel in viata.Luptam pentru ceva si aveam un prieten de nadejde in afara de mine.
Umbra lui se asternea dragostos peste sufletul meu zbuciumat si totul incepea sa fie calm in intunerecul si frigul acelei nopti.
Viata mea avea un sens si copilotul meu era ISUS.[/align]
User avatar
eliade22
Moderator
 
Posts: 2390
Images: 109
Joined: Wed Oct 22, 2003 1:29 pm
Location: Castellon

POARTA SUFLETULUI

[ #23600 ] Postby eliade22 on Thu Jan 05, 2006 5:02 am

[align=center]POARTA SUFLETULUI[/align],

[align=justify]Picura si iar picura,stropii mici si reci se prelingeau peste tot ce era inconjurator cuprinzand in imbratisarea lor rece tot ce era cald si rece deopotriva .Poate noi i-am fi zis ca burnita ,cerul cenusiu si incarcat dadea zilei o atmosfera de noapte boreala .

Tanarul care pasea agale gandea si el ca nu ar fi stricat putin soare totusi.Ii placea Soarele nu pentruca ar fi dorit mai multa caldura peste sufletul lui.Ar fi dorit poate caldura dar nu una data de Soare totusi in bataia soarelui culorile orasului la poalele caruia isi tragea sufletul cu o umbrela si un teanc de carti in brate se transfigurau si tot ce era rece sub ploaie devenea cald si melancolic cu soare.

-Ne aflam in toiul iernii ?se gandea baiatul cu voce aproape soptita.Frunzele ruginii ,iarba verde si zapada din spatele muntilor completau un tablou straniu si mirific in acelasi timp. Onomatopeye peisajistica isi spunea in sinea lui.Adora sa priveasca in liniste cu sufletul tacut aceasta exuberanta de culori.Moartea tomnatica si iernatica impletita cu verdele aspru si viu al ierbii ce inconjura totul.Daca pe munte unii arbori numai aveau frunze si solul era acoperit de o patura alba ce purifica narile celui ce dorea sa respire un astfel de aer aici jos la cativa kilometri numai ,totul era verde viata nu murise iar in varful dealului unde era asezata casa lui ,pomii erau impodobiti cu frunze ruginii.

Soarele isi arata dintii coltos si reticent la incepeut dupa acea cu un zambet larg de copil sugubat si pus pe sotii ca si cum ar fi vrut sa ne spuna :

-V-am pacalit nu-i asa? .Intre timp tanarul nostru se asezase pe o banca la marginea raului ce taia orasul in doua. Ii placea sa citeasca in asteptarea cuiva pe marginea raului care se umfla si se dezumfla odata cu marea.Pe margine inca se mai conservau urme ale fostelor docuri de care erau agate vapoarele in epoca industriala o epoca in care nimeni nu venea sa citeasca o carte pe marginea raului ci sa isi incarce spinarea cu saci pentru descarcare si incarcare.

Lasand cartea din mana tanarul isi privi deodata brusc si crispat mainile.Parea ca este foarte concentrat in studierea atenta a lor si ca de acest studiu dependea toata existenta lui.Nu i se mai auzea rasuflul greu de oboseala ci numai bataile ritmatice si rutinare ale inimii.Gandinduse la vechii hamali din port si viata lor aspra un impuls il facu se sa uite atent la mainile sale.Acuma incerca sa le gaseasca o definitie.

Mainile albe cu roseata pe partea exterioara erau compuse dintr-un amestec straniu .Degete foarte fine si lungi cu o palma pe masura de fina si nu prea lata mai bine zis mana nu era nici subtire nici lata dar era lunga .Aceasta lungime dadea o particularitate aparte si facea si mai grea definitia.

Intr-un timp fusese complexat de mainile sale.Acuma se uita atent la ele si un fior ii strabatu corpul .Sa fie mainile mele maini de femeie?Uitanduse mai atent descoperi peri negri parca singuratici pe exteriorul mainii sale ,inchisese pumnul instinctiv ca sa isi demostreze ca nu are maini de femeie .

Cu toate ca inchisese pumnul si inchisese pentru o clipa ochii cand ii deschisese isi dorea sa gaseasca un pumn mare si lat ostasesc dar in schimb nu gasi decat niste noduri proeminente care erau si mai proeminente din cauza subtirimii pielii si trasaturile slabe ale manii la fel ca trasaturile in general ale personajului.Vinisoare marcante ii strabateau relieful mainii si ii scoteau in evidenta o caracteristica a mainilor care nu apartin femeilor.

Atunci tanarul nostru se intreba de ce mereu acest amestec.De ce noduri,par ,si vine proeminente pe o mana asa de fina.Era ahtiat de acest amestec el era omul axiomelor.Daca era femeie sa fie mani de femeie daca era barbat sa fie maini de barbat .Cineva ii zisese odata ca mainile sunt portile spre suflet ca descoperi o persoana dupa maini.Oare ce putea sa gandeasca o persoana privind mainile mele?

E Femeie sau Barbat?aceasta presupusa indoiala a virilitatii lui il facea sa se incrunte si sa se uite mai atent la maini.
Cand era mic Cineva drag lui si mult mai mare ii spuse ca nu va putea sa placa fetelor adevarate pentruca nu are bataturi in palma si mainile ii sunt de copil.

Ca o femeie inteligenta se uita la maini si mainile muncite sunt asigurarea celui care stie sa isi castige painea si aduce un plus de siguranta pentru viitoarea familie.

Incercase in perioadele cand lucra temporar in constructii sa isi faca bataturi ca sa se intoarca triumfator acasa dar fusese in van.Caramizile colturoase ii scrijelau mainile si i le zgariau pana la sange si numai dupa cateva ore mainile i se umpleau de basici asa ca cea mai mare preocupare cand pleca dimineata de acasa nu era mancarea ci perechea de manusi galbene si foarte groase.Nu conta cat de cald era afara manusile erau partea din indumentaria lui nelipsita.

Nu si le dadea jos decat in pauza de masa cand frant de oboseala incerca sa atipeasca o jumate de ora intins pe un palet gol si drept perna un sac de ipsos ca era mai usor de transportat.Atunci cu grija ca sa nu isi murdareasca parul si sa fie sigur ca nu pierde manusile le punea pe acestea sub cap si pleoapele se puteau indoi usor linistite caci era sigur ca va putea face treaba si mai tarziu daca are manusi.

Ce ciudat isi spunea tanarul privind pierdut sprea podul de peste raul pustiu .

-Oare asa sa fie si sufletul? Daca mainile sunt poarta spre suflet vrea sa insemne asta ca nu pot fi eu insumi ci trebuie sa port manusi groase de piele tabacita ca sa ma protejez?Dar a purta manusi este incomod .De ce nu poate sa fie si el ca restul sa traiasca fara manusi sa poate sa ridice pietre si greutati cotidiene fara sa isi protejeze mainile.De ce pielea moarta a bataturilor nu il protejeaza si pe el de ce aceasta metoda incomoda a manusilor.

Oare cand se odihneste isi da manusile ce acopera poarta sufletului jos asa cum facea pe vremuri pe santier sau doarme cu ele?...aceasta intrebare continua sa increteasca fruntea tanarului inalt si slabut ce statea incovoiat pe acesta banca la marginea unui rau in mijlocul unui oras ce ar fi trebuit sa fie zgomotos dar care la acesta ora cand toata lumea era la masa se stabilise un armistitiu.

Hm ce prostie ochii sunt poarta spre suflet isi spune baiatul din nou.Convins de acest fapt se mandrea cu faptul ca sprancenele lui negre si incruntate dadeau priviri un aer viril in opinia lui unic.Dap era un tip rau era dur era suficient sa te uiti la privirea lui si iti puteai da seama .Ochii sunt mai expresivi decat mainile isi spunea el.Dar un lucru nu intelegea si totusi nu il mai deranja .Ochii ii erau calzi si aveao o culoare bruna deschisa foarte deschisa de culoare aramie sau precum mierea de floarea soarelui inainte sa se zahariseasca.

Isi ierta culoarea calda sub incruntarea sprancenelor pentruca cel putin ochii lui erau unici .Aveau o culoare unica si il facea sa zambeasca in coltul gurii cand se gandea.Ce bine ca nu sunt verzi,alabstri,negri sau bruni si atat.Ochii mei nu sunt maronii isi spunea el sunt culoarea mierii nimeni nu are un aramiu asa de deschis isi zicea pana cand isi adusese aminte ca acest mit ii fusese spulberat cu ceva ani in urma deasemenea.

Deznajduit tanarul isi lasa mainile sa se prelinga lin pe langa corp si ramane cu privirea ratacita.

Cum de a putut uita el acest episod se intreba?...cu mult timp in urma langa o fata cu par balai ca orice adolescent care vrea sa arate ca este unic ii veni idea sa o intrebe de ce culoare sunt ochii lui.Parca nu stia ce culoare au?.. dar vroia sa o auda pe ea cum spune.Acest mic detaliu in caz ca fata raspundea cea ce el era convins ca avea sa raspunda ii va intari egoul si isi va demostra ca teoria pe baza careia cladise culoarea ochiilor lui nu era inchipuire ci un fapt real demostrat stiintific prin marturia fetei.

Mai avea un motiv sa o intrebe pe fata era exasperat de faptul ca fata ii tot repete ca are buze frumoase .Ce prostie sa gandea el buze frumoase, ce idiotenie numai femeile au buze frumoase .Cum poate sa se uite la buze si sa nu se uite la ochii lui isi spunea baietandrul.Oare sa nu isi fi dat seama ce culoare au ochii lui?

Fata se uita putin in ochii lui si ii spuse calm:
-Imi plac cred ca sunt verzi.
Naucit de acest raspuns baietandrul ar fi vrut sa ii strige disperat.
-Minti!...ii venea sa fuga la oglinda dar aceasta ar fi insemnat ca se indoieste el insusi de culoarea ochilor lui.
Nu se putuse abtine si ii raspunse sec:
-Nu-i adevarat ai orbul gainilor.Fata ramase surprinsa daca se intrista stia ca nu o va impaca caci fruntea lui era incruntata si el cu privirea in jos.Mahnit de raspunsul dat si rusinat de felul in care reactionase pentruca iubea fata tanarul nu mai scoatea nici un cuvant.

Fata inteligenta ca sa inlature tensiunea acumulata in atmosfera ii rapspunse cald si bland:
-Cel putin eu asa ii vad acuma.
Nu mai zisese nimic dar nu se putea stapani in timp ce se intorcea singur cu masina spre casa descoperi in oglinda retrovizoare ca ochii lui se inverzisera.

Lumina soarelui aprins al verii mediteraneene ii metamorfozase ochii si ii inverzisera cel putin pentru moment.
Un zambet trit se aseza in coltul gurii si baiatul se gandea.Mainile nu sunt nici de barbat nici de femeie .Ochii nu erau nici amigdalati nici verzi ci erau dupa cum batea soarele .Atunci ce era unic in viata lui?
Daca portile sufletului erau schimbatoare precum anotimpurile si nu erau axiome matematice bine cladite oare cum era sufletul ?

Era sufletul lui Unic? Si daca era ,cum ar fi putut sa demostreze ?...fara sa isi dea seama picuri reci incepuse sa il loveasca sistematic din cap pana in picioare si pana va gasi solutia un lucru era cert.

Lectura era mai comoda si sanatoasa pe altadata intins pe canapeaua lui decat sub acesti picuri mici dar foarte artagosi .[/align]
User avatar
eliade22
Moderator
 
Posts: 2390
Images: 109
Joined: Wed Oct 22, 2003 1:29 pm
Location: Castellon

[ #26602 ] Postby eliade22 on Tue Mar 21, 2006 9:55 am

Silueta Timpului vesnic,

Departe in zare silueta casei provoca convulsii puternice in inima barbatului care pasea apasat si in acelasi timp pierdut de spatiu si timp.Ca un robot Automát.,se indrepta spre acea casa veche de lemn ancorata in mijlocul unei gradini de portocali.Cu bratele vanjoase arse de soare si batute de vant impinse cu mare greutate usa de fier a curtii.

Totul era napadit de vegetatie .Curtea parea o jungla a florilor si balariilor in acelasi timp.Vantul care sufla facea ca pervazele ferestrelor sa isi ascute strigatul strident.
Iedera care in copilarie era subtire si frumos tunsa de catre mama sa acuma cucerise orice colt.Lemnul galben roscat acuma era brun si innegrit pe alocuri.

Barbatul sa fi avut vre-o 40 de ani si era foarte inalt.O barba deasa si neagra cu tente de salbatica si neingrijita chiar daca era pieptanata ii imbogatea fata copios.Un pardesiu albastru si lung il acopereau lasand sa se vada decat niste bocanci grosi jupuiti pe alocuri semne ale unei lungi calatorii si privatiuni.Parul ii atarna usor si bogat pe umeri cu toate ca fusese tuns de curand .Era negru si des.
Tremurand de emotie deschise usor portita sopronului si se pregati sa urce la etajul de sus.

Isi imaginase de atarea ori intalnirea cu aceasta casa cu acest loc care fusese conceput intre rasete zglobii si vlaga tineretii de odinoara.Frunzele acopereau solul din interiorul casei.Culoarea lor ruginie insoteau acest moment de o tristete si melancolie salbatica.Totul era napadit de frunze in sufrageria casei.Mobila veche de lemn de nuc era neatinsa si culoarea lor bruna dadea casei un aer arhaic.Cu toate ca, casa fusese construita intr.-un spirit juvenil.

Cu Pasi lenesi Barbatul urca tremurand scarile casei spre mansarda.Usa se deshidea si se inchidea cu putere lovita de vantul care se furisa zgomotos prin geamurile sparte.

Pentru un timpa am crezut ca acest barbat sa contopit cu peisajul camerei ,un barbat dintr-o alta epoca venise la casa lui ramasa ancorata in acelasi stadiu parca asteptandul cu tanguelii sfasietoare , plansete provocate de fosnetul frunzelor si a vantului care o faceau sa tremure si sa se zbata din toata incheieturile.

De cand murise mama lui se hotarase sa nu mai stie de nimic.Nu intelegea de ce , a trebuit sa moara singura fiinta care la iubit si la ocrotit cu adevarat.Durerea a fost naucitoare la mormantul ei multi se intrebau de ce nu plange intrase intr-o mutenie stranie si mima un zambet de om deznadajduit ca un automatism la cei care ii prezentau condoleante.

Adevarul era ca invatase sa planga zambind ,un planset sfasietor care nu scotea sunete.Sa inscris pe un vapor si a incercat sa fie marinar , visul lui din tinerete dar nici aceasta nu la facut sa uite.Dupa un timp a incercat sa isi probeze norocul prin Patagonia traind si ducand viata grea pe care o duce fiecare ,,gaucho´´(crescator de vite)din Patagonia australa si boreala.Indurand vitregiile soartei, lipsuri ,frig,foame si duritatea muncii intre salbaticii si animale credea ca in acest mod va putea sa uite tot ce sa intamplat.

Trecusera 20 de ani si se hotarase sa se intoarca acasa.Ca o ironie crunta a destinului deasupra patului cu cearsafuri ingalbenite de vreme din aceasta camera trona un steag cu ,,Che Guevarra´´purtand inscriptia ,,Hasta la Victoria Siempre´´.

Silueta inalta si puternica a Barbatului se apleca dupa un lung moment de tacere si clipe inghetate spre un obiect minuscul care se gasea pe podea.
Incet si lent Barbatul se apleca pe genunchi si cand reusi sa intrazareasca silueta ei in acea fotografie roasa de timp o furtuna se dezlantui.Trupul barbatului se cutremura in convulsii spasmotice si un plans ca un strigat de secole innabusit incepu sa isi faca un ecou tasnind din pieptul lui de barbat muncit si trecut prin vitregia vietii.

Picaturi mici si broboane mari unele care se prelling rapid altele care cad neajutorate pe solul acoperit de frunze. Lacrimi ce demostreaza inca odata fidelitatea fata de rasa umana in cele mai singuratice clipe , margaritare ce chem din ecoul tuturor vremurilor si veacurilor pe aceasta fiinta ce noi ii spunem de cele mai multe ori MAMA.

Fragment .

Iulian Stanescu Butoi.
User avatar
eliade22
Moderator
 
Posts: 2390
Images: 109
Joined: Wed Oct 22, 2003 1:29 pm
Location: Castellon

Pastorul si Rabinul

[ #29948 ] Postby eliade22 on Wed Jul 05, 2006 9:04 am

Adieri Tomnatice strafulgereau lenes templul Bisericii in timp ce Pastorul uscativ si tinerel isi facea cu greu loc printre zambete spre un colt mai intunecat al templui.Zambete tinerele si joviale ,zambete fortate ,zambete ingundurate unele profunde altele transformate in simple grimase ale tacerii sau durerii interioare persoane ce au invatat sa planga cu zambetul pe buze se exteriorizau catre acest tinerel.

.Dupa un scurt periplu prin Biserica se adaposti in spatele Bisericii sub un arbol pe care nu stia sa il defineasca.I se adusese un vas de lapte si un porumb fiert de catre o enoriasa sfioasa sub o piosenie inhibata considerand probabil ca exteriorizarea cea mai adecvata in acel moment era sa mentina o tacere sacra sa serveasca Pastorul tinand capul plecat si in sfioasa reverenta era o actitudine mai sfintita decat o vorba calda si intima spusa Pastorului Istovit.T

rupul lui istovit si uscatel se lasa abandonat in acel scaun pierdut cu privirea in gol.Femeia se gandi ca destul de obosit si istovit pare a fi tanarul ca sa il mai deranjeze si ea.In acest timp tanarul se gandea cum de in momentele cand cel mai mult ar avea nevoie de o comunicare calda si sensibila cu cei ce il inconjoara acestia percep ca este de datoria lor sa nu il deranjeze chiar daca in realitate el stia ca isi doresc asa de mult sa cunoasca pe acest Pastor extrem de tanar care a strabatut oceanul dintr-o tara mica si cu nume ciudat din acea parte a lumii numita Europa.

Deseamenea le atragea foarte mult atentia ca vorbea limba lor cu un accent si o forma pe care nu o mai auzisera pana atunci.In adierile calde ale toamnei seara se furisa printre oameni cu pasi de vata si un cer cu o rana sangeranda incepu sa isi primeasca rolul de umbrela de foc pentru cateva momente de acum inainte.

Vorbise cu putere despre Sabat in aceasta seara.Femeia in timp ce curata fata de masa se mira cum de fusese asa viteaz cateva momente mai inainte electrizand o congregatie intreaga iar acuma zacea ca un muribund cu o fata schinomosita de indoieli ce se putea citi pe chipul lui de o forma din ce in ce mai transparenta. Pe poteca stramta ce ducea spre ascunzisul Pastorului isi facea loc cu pas agale si domol Eleazar iar dupa el venea Jose.La recunoscut pe Eleazar dupa yarmukul ce il purta mereu cu el.Era un om de o fire foarte blajina si care se prezenta numai dupa ce termina conferintele precum Nicodem.Eleazar era Rabi al unei sinagogi mesianice si venea sa ii impartaseasca cu mare teama si infricosare ultimele lui descoperiri in cea ce priveste AntiHristul.

Studiile tanarului din perioada Tanaita si o retrospectiva generala in Rabinica la ajutat sa inchege o atractie sincera cu acest Rabin.Pentru el Pastorul protestant care predica pe ISUS ,Rabinul ii oferea niste paradoxuri.Dupa ce vorbeau ore in sir in racoarea noptii despre venirea lui Hristos sau Mesia punctul lor comun si de actualitate putea observa cum Rabinul mai ca il implora sa primeasca materialele lui si sa predice si la altii venirea lui Hristos si apropierea Anti-Hristului.

Tanarul intreba cu nonsalanta pe Rabin de ce nu o face si el iar acesta apleca capul trist in pamant si raspunse ca nu are permisiunea sa predice la Goim dar cum Pastorul era Goim el se riscase sa ii aduca materiale pe care el le adunase cu multa straduinta in decursul anilor si care in opinia lui argumentau o teorie conspirationista.

Ce dragoste ciudata pentru semeni isi spuse Pastorul in timp ce acest Rabin sufera insomnii noaptea si se preocupa ca si altii sa cunoasca o informatie pe care el o considera strict necesara pt mantuire nu este capabil sa se dezlipeasca de prejudecata Goim.Oare ce insemna pana la urma sa fii Iudeu?De ce era asa de puternic sentimentul exclusivitatii de era nevoie de racoarea si umbra noptii ca sa faci un bine la Goim?

In timp ce Rabinul predica dragostea cu tanguilei si o sincera caldura chiar si asa la umbra noptii Pastorul il privea pragmatic cu un ochi de gheata calculand ca evreii sunt mai mistici de cat isi inchipuia el de cred chiar asa de mult in teoria conspirationista.Hm isi spuse tanarul.Sunt un univers vast de explorat evreii acestia.

In timp ce liderul Penticostalilor chiar daca nu intelegea prea mult ce spuneau ei plangea langa ei pentruca descoperise in acea seara Sabatul tanarul Pastor isi spunea:
Penticostalul plange si este un suflet sincer si atat totusi suficient pt a fi Mantuit ce usor pana la urma,Rabinul isi da seama ca in ciuda faptului ca religiile noastre sunt aproape identice faptul ca a venit la mine sa ma caute in racoarea noptii denota ca nu crede in interiorul lui in exclusivism si in concluzie religia mea este ca a lui si pe deasupra nu este nici exclusivista si simti in trupul lui tanar si adolescentin un aer de rece superioritate pe caresi-o ascunse cu o grimasa interioara.

Ce ciudat isi zicea Pastorul,acestia vin la mine sa caute Adevarul isi dau seama ca pozitia pe care o explic este coerenta si logica cu Biblia dar in schimb ce ei plang sau sufera eu sunt rece si ma gandesc , ma tot gandesc .Oare Rabinul acesta nu isi da seama ca daca noi mai predicam inca odata ca la 1844 cea ce el imi cere si nu vine Mesia noi suntem distrusi nici o alta clasa de Dogmatism si metamorfozare ne mai poate salva mai bine zis am avea o pierdere de membri enorma care ne-ar aduce in melancolie si lupta de supravietuire pe cand acuma cu Speranta ca drapel ne merge mai bine.

Pe cand ei, evreii mereu supravietuiesc ,indiferent de nenorocirile care se abat asupra lor indiferent de metamorfozarile suferite continua sa fie evreii niciodata dispar.
Sunt cei mai mari supravietuitorii ai planete.

In acel moment tanarul isi dadu seama ca isi doreste ca poporul lui spiritual sa supravietuisca ca cel evreu de-a lungul timpurilor pana la venirea lui Mesia ,oare de ce vine acest Rabin la mine cand religia lui de bine de rau supravietueste si a mea se dilueaza in culturalisme si influente sociale .

Pana la urma trebuia sa inceteze sa se mai gandeasca si sa se concentreze in textul din Ezechiel pe care Rabinul incerca sa ii explice.
Viziunile lor de viitor se rezumau tot la Credinta , nimic nu era matematic si exact.
Si cu un oftat prelung si supin lin lasand sa ii cada barbia in jos tanarul isi presiona cu pumnii tamplele si isi spuse:

,,Cel drept va trai prin Credinta´´.
User avatar
eliade22
Moderator
 
Posts: 2390
Images: 109
Joined: Wed Oct 22, 2003 1:29 pm
Location: Castellon

[ #31961 ] Postby eliade22 on Tue Sep 19, 2006 6:25 pm

Bariera din Mundaka


Verdele strident al acestor dealuri dadeau peisajului un aer vesel si zgomotos.Dar la picioarele lor brusc isi facea aparitia dunelede nisip si oceanul prins ca intr.-o potcoava flexibila care se juca cu marea printr-o simulare de atac si retragere zilnica.Un front a doua elemente care isi imparteau victoriile si infrangerile in mod egal.
Canoa pe care o impingeam cu lovituri seci si neprofesioniste de canotaj incerca cu oarecare dificultate sa faca fata curentului ce imi atragea atentia ca ma apropii de linia asa zisa ,,Bariera din Mundaka´´.Fortarea muschilor si pulsul rapid al inimii in fata pericolului faceau ca in acest mod creerul meu sa fie irigat mai mult si poate si neuronii sa fie mai oxigenati.

Paremise ca in fata adrenalinei suntem predispusi sa ne gandim la o sumedenie de lucruri care pana atunci din lenevie nu gasisem formula sa le scoatem de la naftalina pe tapetul constientului.Multi marturisesc ca in fata unui real pericol si-au vazut viata ca intr-o secventa rapid de film.
-Oare la atat sa se rezume amintirile noastre in fata mortii?... ma intreb in timp ce incercam sa mentin un ritm constant cu vasla.
Oare tot ce reusim sa selectam din intreaga noastra existenta sa fie un simplu flash care incepe si se termina cu o simpla clipire

-.Oare existenta noastra nu poate produce niciodata un film de lungmetraj ci doar un simplu videoclip ?...Aducandumi aminte de un vechi psalm unde Mantuitorul este asemuit cu un Pastor care isi paste oile dintr-o oaza in alta oaza dintr-un loc verde in alt loc verde ma face sa gandesc ca aceasta existenta nu se compune din altceva decat oaze razlete cu iarba verde si apa odihnitoare in acest tumult infernal de zgomotos al existentei cotidiene.

Si oare in fata mortii toate aceste ,,oaze´´ de fericire sa nu sumeze mai mult decat un videoclip?...

-Oare chiar sa nu existe nimeni care sa compuna din aceste momente un serial sau mai nou o telenovela?

Si atunci imi dau seama ca am nevoie de timp ca sa pot compune un lungmetraj.In fond am nevoie de o existenta lunga si un lungmetraj nu ajunge cu o viata de om in realitate am nevoie de o viata vesnica .

Dupa cateva confruntari violente cu valurile din Mundaka decid sa intorc canoa spre golful linistit de unde am plecat.In fond abuzurile sunt intodeuna nocive iar abuzul de adrenalina deasemenea.


Eliadde,
User avatar
eliade22
Moderator
 
Posts: 2390
Images: 109
Joined: Wed Oct 22, 2003 1:29 pm
Location: Castellon

[ #58067 ] Postby semyda on Wed Jan 02, 2008 3:35 pm

imi place cum scrii...kiar te pricepi...continua
semyda
 
Posts: 5
Images: 0
Joined: Thu Dec 27, 2007 9:03 am
Location: valenii de munte


Return to Divertisment

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 1 guest

cron