Page 1 of 1

Devotional Zilnic 2007 - Sfintiti pe deplin (Kay Kuzma)

PostPosted: Sun Jul 22, 2007 4:49 pm
by zephyr
Luni, 23 Iulie
Biblia la rand: ISAIA 1 – 4


ADEVĂRUL CU PRIVIRE LA SUFLET


„Cãci Însusi Domnul, cu un strigãt, cu glasul unui arhanghel si cu trâmbita lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, si întâi vor învia cei morti în Hristos.” (1 Tes. 4,16)

F. Crick, care împreunã cu J. Watson a descoperit structura ADN-ului, sustine cã el si alti cercetãtori au descoperit un grup de celule, între partea posterioarã a cortexului cerebral si unele pãrti din cortexul frontal, care sunt responsabile de starea de constientã si de constiinta de sine. El e convins cã, „într-o zi, întreaga omenire va ajunge sã accepte cã notiunea de suflet si fãgãduinta vietii vesnice au fost o înselãciune, o minciunã”. Afirmatia aceasta este în parte corectã si în parte gresitã.

Într-adevãr, notiunea de „suflet” nu are nicio bazã biblicã. Scripturile ne învatã cã suntem fiinte unitare, având corpul, mintea si suflarea unite în mod inseparabil. Raportul Creatiunii spune: „Domnul Dumnezeu a fãcut pe om din tãrâna pãmântului, i-a suflat în nãri suflare de viatã, si omul s-a fãcut astfel un suflet viu” (Gen. 2,7). Adam nu primeste un suflet, ci se face un suflet viu atunci când primeste suflarea de viatã de la Dumnezeu. Iar când acea suflare de viatã înceteazã, el moare, existenta lui înceteazã.

Gresitã este ideea cã fãgãduinta vietii vesnice este o înselare. Dacã ar depinde de un suflet nemuritor – o idee care vine din filozofia greacã anticã – ar fi o minciunã crudã. Dar nu este asa. Ea îsi are izvorul în Domnul Isus Hristos, Cel care a iesit învingãtor asupra pãcatului si a mormântului, Cel care a murit pe Golgota, dar trãieste în vecii vecilor si ne dã asigurarea: „Pentru cã Eu trãiesc, si voi veti trãi” (Ioan 14,19).

Învierea însãsi este o notiune care depãseste capacitatea omului de a rationa. Nimic nu continuã sã existe dincolo de mormânt. Dar, în memoria lui Dumnezeu, nimic nu se pierde: noi „dormim”, suntem în sigurantã în El. Iar la revenirea Domnului nostru, înviem din morti ca fiinte noi, având corpuri noi, dar pãstrând vechea noastrã identitate cifratã sau codificatã de degetele unui Pãrinte iubitor. Mintea noastrã cu greu poate sã cuprindã gândul acesta. Ne-ar fi aproape imposibil sã îl credem, dacã nu ar exista o singurã realitate: Domnul Isus a murit, a înviat si trãieste iarãsi! si la fel se va întâmpla cu noi.



Îti multumim, Doamne, pentru fãgãduinta Ta cu privire la înviere si la viata vesnicã împreunã cu Tine, ca persoane unitare!


William Johnsson