Argumentarea concepției biblice despre lume

Astronomie, biologie, chimie, fizica, geografie, geologie, etc.

Moderator: nouneim

Argumentarea concepției biblice despre lume

[ #87661 ] Postby archero81 on Mon Feb 06, 2017 9:47 am

Argumentarea concepției biblice despre lume
Există traduceri biblice nefericite cum este cea dintr-o versiune care spune că „s-au făcut din nimic cele ce se văd" (Evr. 11: 3) care induce oamenii în eroare fiindcă sugerează o concepție dubioasă despre lume pornind dela o teză nereală. Singura teza de cercetare (http://www.bursemaster.ro/howto/ROres_prop.asp) despre începutul Creațiunii Lui Dumnezeu, demnă să o susținem, să o explicăm și să o dezvoltăm este cea din Evanghelia lui Ioan 1,1 care sună în limba greacă în felul următor: En arche en ho Logos (http://biblehub.com/text/john/1-1.htm), însă este tradusă la noi cu : La început era Cuvântul, lucru care face greu de înțeles adevăratul sens al cuvintelor.
Chiar dacă n-au fost observate nici la Sfinții Părinți declarații stricte cu privire la acest „din nimic", și chiar dacă există alte traduceri sau chiar comentarii, ca de exemplu cea a lui John Milton, secretarul lui Oliver Cromwell și autorul „Paradisul pierdut", că Dumnezeu a creat lumea din ființa Sa și nu „din nimic", (https://en.wikipedia.org/wiki/Paradise_Lost), cei care susțin asemenea traduceri, nu înțeleg că sunt lipsiți de temei când pornesc cu o astfel de lipsă de prudență în alegerea unor tematici care sunt rezultatul impreciziei în tehnicile care ar trebui să construiască rațiuni juste, practice și corecte și că nu fac decât să genereze judecăți de valoare neobiective deoarece nu sunt vizitați de înțelepciunea lui Dumnezeu.
Alții socotesc că dacă încearcă să semene „grăunțe științifice" în dezbaterile biblice pe care le poartă sunt mai credibili pentru ca astfel susțin mai bine punctele lor de vedere, însă chiar dacă „mărturisesc știința aceștia se rătăcesc cu privire la credința creștină" deoarece uită că pentru a justifica o ipoteză într-o manieră convingătoare trebuie să pornească cu identificarea unei conjecturi (https://dexonline.ro/definitie/conjectur%C4%83) aducând în evidență probe, dovezi sau indicii a căror sursă să fie biblică și care abia apoi, prin procedee științifice să se constituie într-o metodică a argumentării.
Argumentul este o afirmație sau un șir de afirmații care are în structura sa două premise și o concluzie și care se constituie într-un raționamnent, iar silogismul (https://ro.wikipedia.org/wiki/Silogism) este fruntea tehnicii raționamentelor. Trebuie să mai spunem că există două tipuri sau modalități argumentative (https://fr.wikipedia.org/wiki/Preuve) care sunt des folosite ca probe epistemologic considerate valabile pentru a stabili adevărul: anume, argumentele de ordin deductiv cât și cele de ordin inductiv, „care înlănțuiesc coerența și dau sensul verităților" de la particular la general, și vice-versa, de la general la particular.
La începutul identificării probelor pentru silogism nu trebuie să se piardă din vedere necesitatea fundamentării argumentelor, a cărei miză este armonizarea și închegarea acestora cu teza provizorie ce urmează a fi verificată, în care poate fi vorba de un principiu, o normă, un punct de vedere în baza căruia se face orice clasificare, orice definire, orice apreciere a ansamblului, a standardelor problemei puse în discuție.
Una din cauzele frecvente care împiedică argumentarea corectă a concepției despre lume creștine este unghiului de abordare greșit, dovadă fiind și termenul „din nimic", (lat. „ex nihilo") care poate fi critic în sensul că poate schimba într-un punct o credință decisivă în mod nejustificat, exemplul dat putând face pe cineva să spună că „Dumnezeu pocnește din degete" atunci când creează.
Trebuie să sesizăm imediat că nu se pot compune scenarii cu argumentarea Creațiunii dacă „se biciuiește un cal mort", vorbindu-se despre judecăți sau cercetări care să pornească din „nimic", ci orice scenariu poate fi acceptat numai în ideea identificării argumentului cu greutatea sau sarcina mai mare, adică cel filozofic, care în cazul Creațiunii este arche-ul lumii (https://en.wikipedia.org/wiki/Arche), deoarece acesta este un termen consacrat care apare atât în Biblie cât și în filosofia antică grecească care a elaborat clasicul în știință, însă care datorită încă unei traduceri defectuoase este perceput în Biblie doar ca un „început" în sens de complement ciscumstanțial de timp.
Orice creștin cu o brumă de cultură generală, care a citit despre începuturile filozofiei antice și căutările principiului lumii, ar trebui să fie uimit dacă i s-ar spune că în literatura și biobliografiile care argumentează teorii legate de concepția creștină despre lume și viață nu există nici o lucrare de cercetare, argumente sau chiar indicii în care să fie identificat textul din Evanghelia lui Ioan 1,1, cel care pomenește de arche-ul lumii.
Acest termen are înțelesul inițial de „principiu al lumii", de modalitate prin care lumea este își are ființa și se manifestă deoarece este o premisă, „punct de plecare", care face diferența specifică dintre realități, de exemplu, între lumea făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, Logosul, prin apă și cu ajutorul apei, (2 Petru 3.5, Gen.1,1, Ps.24,2 ), și lumea creată de explozia primordială Big Bang, promovată de teoria științifică atomistă, ambele având altă temelie, structură, valori și perspective de dezvoltare.
. O altă probă similară, care privește baza realității noastre, poate fi identificată numai dacă reînviem una dintre cele mai mari dileme ale filosofiei, adică cea care privește dezbaterea sau cearta cu privire la „problema universaliilor"( a calităților sau caracteristicilor lucrurilor), dacă există, din ce au apărut și pe ce platformă, care a fost pertractată în antichitatea greacă și apoi în timpul filozofiei bisericii medievale numită „scolastica".( https://ro.wikipedia.org/wiki/Problema_universalelor).
Un concept necesar pentru a dezbate „calitățile sau caracteristicile lucrurilor" din „cearta universaliilor" este numit conceptul umbrelă (http://www.chacha.com/question/what-is- ... a-concept', și poate fi înțeles dacă se începe prin a descrie câțiva termeni individuali asociați și care au ceva în comun, care în cazul despre care vorbim utilizează cuvintele trop (https://dexonline.ro/definitie/trop) „strofă", „casă", „lumea locuită", (gr. „icos", „oikos", „oikumene").
De ce și cum se pot amalgama tropii precum lumea, casa și strofa într-un singur concept general?
Dacă este greu pentru oameni de știință care privesc teologia și religia biblică cu prejudecăți să sesizeze principiul lumii declarat acolo, cât de greu le este atunci să cerceteze mai profund și să găsească proba revelatoare legată de o forma specifică poetică religioasă din imnografia ortodoxă care este numită după sl. „icos" (https://ro.orthodoxwiki.org/Icos)-din gr.„oikos"(una din strofele „condacului" sau „canonului", cel mai mare număr se află în genul de imn numit „acatist" fiind și o formă de „tropar" ) despre care mulți ar putea fi convinși că este un termen creat prin extrapolare (extinderea datorită autorității dela unul la un alt domeniu) și deducției din concepția religioasă ebraică a lumii în care cuvintele trop „poezie", „cântare" fac referire în sens figurativ (metaforic, metonimic, sinecdocic) la „casă", „cameră" și „lumea locuită" dintr-un motiv bine întemeiat și anume pentru că așanumitele „stihii" care au conotația de litere sau semne, construiesc lumea.
Ar trebui reținut și faptul că în limba italiană cuvântul „stanza" este un omonim care semnifică și „cameră" și „vers".
O altă probă care ar putea fi de folos într-o lucrare de cercetare în construcția silogismului care ar explica în ce constă Creațiunea este recurgerea la autoritatea teoreticianului științei, în acest caz concret al epistemiologul Thomas S. Kuhn (https://ro.wikipedia.org/wiki/Thomas_Kuhn) care a extrapolat din gramatica greacă pentru teoria sa despre „paradigme" (https://dexonline.ro/definitie/paradigm%C4%83) termenul grecesc care tradus înseamnă „exemplificare".
Acest termen se referea inițial la exemplificarea pe care o fac elevii când scriu pe tablă toate modurile de flexionare, declinările și conjugările formelor unui cuvânt după cazul gramatical, timpul sau genul, etc., în care poate exista cuvântul în limba respectivă. De aici a fost preluată aceasta inducție științifică de descoperire a teoriei și de către Kuhn, pe care o putem folosi și noi în elaborarea metalimbajului de argumentare,.
Cu presupozițiile și probele acumulate până aici avem un cadru fundamental de construcție al unui silogism iar argumentarea adusă va câștiga meritul de a valida în premieră o concluzie obținută prin raționament logic privitor la Creațiunea Lui Dumnezeu:
Premisa majoră: „En Arche en ho Logos" înseamnă că principiul realității noastre este Logosul (Cuvântul) după cum afirmă Ioan 1.1.
Premisa minoră: Elementele Logosului, semnele care au conotația de literele sunt stihiile (http://biblehub.com/greek/4747.htm) (2Pet.3.10), și ele construiesc lumea ca pe o strofa, un vers, o creație poetică care are structura, forma, funcțiile și semnificațiile (Casei) Templului din Ierusalim, o argumentare ce poate fi explicată prin termenul generic umbrelă (https://en.wikipedia.org/wiki/Umbrella_term)care folosește tropii „icos", „oikos", „oikumene".
Concluzia silogismului: Templul din Ierusalim (vezi Ezechiel 40), Cortul din pustiu numit „Cortul întâlnirii" și arhitectura bisericilor creștine, cu toate curțile exterioare și interioare, Sfânta și Sfânta Sfintelor sunt un model, o exemplificare sau o paradigmă conform căreia se construiește principiul lumii noastre, numit Logos. Noi nu trăim deci într-o conexiune simplă a atomilor, după cum afirmă interpretările științei, ci într-o construcție care are paradigma, adică structura, forma, funcțiile și semnificațiile Templul din Ierusalim numit și Casa Domnului (Ps.104,2, I Regi 6: 1).
Această ipoteză a concepției despre lume, validitată prin argumentele din„silogismul casei lui David", pe care l-am construit în baza textului din Evanghelia lui Ioan 1,1, ne îndreptățește să concluzionăm idei care pot constitui partea teoretică a unui sistem ideologic, fiindcă ne dau concepții religioase, morale, politice exprimate prin expunerea argumentelor care reflectă interesele și aspirațiile noastre, deoarece conțin dimensiunea cognitivă, cu dogme, credințe ( „astfel") prin afirmarea argumentului filozofic al arche-ului, dimensiunea morală cu judecăți de valoare („este bine, este greșit") prin existența stihiilor care engramează valorile și idealurile, și dimensiunea normativă cu norme sau directive („este nevoie, trebuie") care reglementează criterii de normalitate sau justețe. (https://fr.wikipedia.org/wiki/Id%C3%A9ologie).



Dacă dorim lărgirea și verificarea cercetării cu realitatea empirică și celelalte componente ale teoriei, putem expune următoarele formulări pentru polemică:
Faptul că stihiile sunt literele (http://biblehub.com/greek/4747.htm) prin care Dumnezeu Creatorul (Poietes) (http://biblehub.com/greek/4163.htm) a creat universul prin scris divin (poiema ) (http://biblehub.com/greek/4161.htm) sugerează că El este Suveranul absolut al lumii deoarece are controlul ansamblului de caracteristici care descriu obiecte, acțiuni, atitudini, funcții și persoane, și care se numesc norme (https://fr.wikipedia.org/wiki/Norme).
Prin aceasta avem un indiciu potrivit căruia există posibilitatea producerii miracolelor prin rescript (ca un „palimpsest") divin și de asemenea că avem indicii despre statutul nostru natural și de drept într-un mod de care nu știau teoreticienii moderniști ai filozofiei naturaliste și ai agendei politice liberale (Hume, Locke, Rousseau) (http://www.bethinking.org/are-miracles- ... ce-of-hume) deoarece nu luau în considerare puterile din „ceruri", care înscriu calitățile, caracteristicile și trăsăturile obiectelor, acțiunilor, atitudinilor, funcțiilor și persoanelor din lume, și a căror sumă dă valorile acestora (https://ro.wikipedia.org/wiki/Valoare_( ... i_cultural).
Textul din 1 Tesaloniceni 5, 23 care dezvăluie trihotomia ființei umane, adică existența unui corp material, a unui suflet care este o funcție care se stinge atunci când omul moare-(Gen .2,7) și a unui spirit care este componenta cea mai valoroasă în om pe care Dumnezeu o păstrează la moartea acestuia (Ecles.12.7, Iov. 34.14), constituie, împreună cu textul din 1 Cor. 3, 16,6, 19 care spune că și o ființă umană este construită în conformitate cu planul arhitectural al cortului întălnirii, al unei biserici, și al Templului., un indiciu că omul este o ființă multiplex, deoarece își are „locuința" în mai multe unități separate pe mai multe „etaje" sau planuri, (http://www.thefreedictionary.com/multiplex), duhul omului aflăndu-se conectat în „interfața" stihiilor cerurilor, de unde este influențat.
Este important să ne facem o idee despre ce este spiritul sau duhul omului, care este numit în Gen.4,7 în versiuni diferite „gardianul dela ușă", „fiara din prag", având funcții de „gatekeeper" (https://en.wikipedia.org/wiki/Gatekeepi ... munication) deoarece administrează și filtrează informația pentru diseminare precum editorul în jurnalism care aduce faptele în atenția marelui public, unde se numește și „secretarul factorului de decizie", „operatorul care face oferta mediatică și informațională", (concept aflat în mai multe domenii, inclusiv comunicare, jurnalism, științe politice și sociologie), lucru care ne descoperă că duhul este o componentă vitală, care ajută omul în mod variat în funcție dacă este curat sau necurat, generând, printre altele, vorbirea inteligentă, emoțiile, fobiile, bălbâiala, ticurile, bulimia-anorexia, impotența, sindromul Tourette, xenoglosia, psihokinezia, etc., (Exod.31.3, Iov 32,8).
În așa-numita „descriere a călătoriei duhului celui rău" din Mat. 12, 43-45, se vorbește despre reîntoarcere în casa spirituală și camerele curățate. Cuvântul cosmeo (gr. Κόσμιο) apropiat cuvintelor „cosmos" și „cosmetice" este utilizat aici pentru a arăta analogia cu decorarea camerei cu mobilier (https://biblia.com/bible/kjv1900/Mt12.44) lucru ce induce la înțelegerea acestor calități, caracteristici și trăsături engramate în duh care însumate, devin valorile pe care le asimilează omul și care constituie și condiționează lumea proprie pe care el și-o construiește.
Observăm în această argumentare evidențierea unei credință ireductibile, anume că Biserica și Religia creștină sunt instituite pentru administrarea (Mat 18:18, Mat. 16:19), stării noastre(engl.state(https://www.biblegateway.com/passage/?s ... ersion=KJV), fr. l , etat) pentru că în „altar", există o poartă de acces la stihiile care scriu „constituția"politeia(https://books.google.ro/books?id=GROhAQ ... ia&f=false) care este înscrisă în stihiile spiritelor din ceruri.
Trebuie în cele din urmă acceptat că Biserica creștină cu toate denominațiunile ei este o instituție pur politică, deoarece a fost delegată cu titlul de administrator care guvernează starea, puterile și autoritățile („dynamis" și „exousia") prin drept divin, fiind un subiect al unei doctrine care realizează „atribuirea imperativă de valori pentru o societate" (https://ro.wikipedia.org/wiki/Politic%C4%83) ea fiind împuternicită deoarece a primit „cheile administrării societății umane" (Mat.16;19) (https://dorca.wordpress.com/2007/11/21/ ... in-biblie/), nu prin bani ci prin serviciul divin, dând persoanelor, individuale sau colective, ordine imperative în urma cărora rezultă stări, fie de căștig material, fie de căștig moral (etic, religios, social) pentru primitor, adică „valori" ideale pentru viață, printre care putem enumera familia, societatea și misiunea divină, care trebuie păstrate prin norme și relații sociale numite astăzi „conservatoare".
Se poate constata însă că o rebeliune a căștigat hegemonia în spațiul public, odată cu invenția revoluției franceze impusă cu ghilotina, numită „separația Bisericii de stat", fiind impuse pentru educația oamenilor,așazisele „valori" din retorica „democrației" și ale filozofiei numită „știință" iar Biserica fiind etichetată la rândul ei cu calificativul de „patriarh senil stătut ", deoarece este considerată apendice atrofiat moral de către reformatorii ereziei progresiste liberale care au revoluționat spiritele și astăzi luptă pentru erozia etnoculturală a popoarelor, cu scopul plasării omenirii într-o „nouă ordine mondială" care constă din normări cu un set de noi linii morale directoare, legi, acte normative, care afectează nu doar viziunea ci și mecanismul social și mersul principiului lumii.
Conform acestei noi ordini, oamenii trebuie să devină creaturi formate și cultivate cu metode de moralizare cazuistică ca să poată fi gestionați doar prin îndestularea dorințelor și pasiunilor corpului, oferindu-se celor care se abat dela normele dreptului pozitiv, fixate în societate prin uz, justificarea drepturilor naturale aplicate (acestea se referă la „drepturi" individuale în diferite orientări și deviații comportamentale, așanumitele „drepturi ale omului"), dintre care unele sunt împotriva valorilor eticilor normative consacrate, care au fost în trecut baza moralei tradiționale și a ordinii publice.
Strategia această este derivată din Declarația Universală a Drepturilor Omului (https://ro.wikipedia.org/wiki/Declara%C ... lor_Omului ) și este utilizată în politică pentru „discriminare pozitivă" a unor minoritari (https://ro.wikipedia.org/wiki/Discriminare), lucru care, spun citicii, aduce Sinarhiei (https://en.wikipedia.org/wiki/Synarchism) care conduce lumea justificări pentru rolurile de „judecător, „polițist", „bancher finanțator" și „ leader" în arena mondială.
Din păcate, mulți nu sunt conștienti de consecințele necunoașterii eticii principiului lumii deoarece nu sunt în temă cu filosofia numită „teologia politică"(Http://en.wikipedia.org/wiki/Political_theology), în care ar trebui să găsească explicții despre modurile în care conceptele teologice pot influența politica, societatea și economia prin faptul că definesc opțiunile, orientarea și scopul în viață, determinând criterii de definire și întreținere a mecanismului social.
Una din probele în acest sens, care demonstrează că în lume există „lucrători" care își dovedesc „dibăcia" prin fapte, nu prin flecăreală, este constatarea că sistemului financiar mondial, pe care Isus l-a personificat mai devreme ca „Mamona" are la bază, nu invenții chinezești ci concepția religioasă că cele 22 de litere sau semne ale alfabetului evreiesc definesc orice lucru conform filosofiei Cabalei și au valoare numerică conform Gematriei (https://en.wikipedia.org/wiki/Gematria), oferind explicația de ce dolarii pot fi considerați un instrument politic de hegemonie astăzi echivalent cu „minunile" din vechime prin simplul fapt că facilitează stâpănirea valorilor în rețeaua condiționărilor economice și sociale din societate deoarece sunt creați ca monedă fictivă fiduciară (bazată pe credință,lat. =fides, fidei) (https://dexonline.ro/definitie/fiduciar) (https://en.wikipedia.org/wiki/Fiat_money )
Faptul că banii în rolul stihiilor sunt considerați cel mai „lichid activ" care poate fi „fungibil” (schimbat) pentru bunuri și servicii (http://www.descopera.ro/dnews/11278126- ... atii-umane), dovedește că membrii elitelor „Sinarhiei" care conduce lumea sunt stăpânii sistemului valorilor care poate realiza atingerea oricărui scop, iar banii sunt efectiv „cheia societății umane”.
Chiar și „orbii" de comuniști au fost interesați, după cupoane, de „valuta” contingentă (https://fr.wiktionary.org/wiki/contingence) fiind ispitiți de „ochiul dracului" adică banii ca o modalitate de a face comerț internațional, nesesizând capcana manipulării și „fluxului necontrolat" la nivel mondial, iar prin aderarea la Fondului Monetar Internațional făcând un compromis ce a dus la pierderea Războiului Rece și a făcut perimat până la urmă Acordului dela Bretton Woods (https://ro.wikipedia.org/wiki/Sistemul_Bretton_Woods), lucruri ale căror urmări sunt grave chiar dacă este în curs o „reformațiune" financiară cu intenția de a pune degetul pe hegemonia dolarului, pornită din țările BRICS, din păcate, cu perspective nu prea clare.
Conform unor teorii conspiraționiste confirmate chiar și de președintele nou ales Trump ca și de congresmanul Ron Paul, criza politică mondială actuală se datorează elitelor „democrate" corupte de către „sindicatul" bancherilor (banksterii), având sediul în City-ul Londrei, care trebuie chemați la audit deoarece au reușit, fiind proprietari ai Băncii Centrale a Americii, ca prin politica monetară de „balonare" („booble") a dolarilor să stăpânească toate comoditățile, cu toate produsele financiare și economice de pe întreaga planetă și prin aceasta să controleze majoritatea tendințelor politice și sociale mondiale, bucurîndu-se de beneficiile „exclusivității" obținute prin parazitarea necontrolată a acestei fântăni de creditare.
Reacția elitelor mondiale la acumularea masivă a deficitului banilor tipăriți va antrena la apariția unei epoci unde trebuie scos rapid din circulație balastul acestei mase monetare, aspect care va facilita trecerea la plățile digitale fără numerar, realitate tot mai evidentă în multe țări, unde tot mai mulți oameni se obișnuiesc cu aceasta.
În curând, lumea noastră va rămâne fără alte opțiuni decât schimbarea ordinii mondiale pentru că noi standardizări vor extinde, după domeniile de aplicare mai vechi (, industrie, greutăți și măsuri), normarea și în politică, economie, finanțe și servicii, prin etici și valori noi de „corectitudine" (sau hegemonie minoritară, zic alții) lucru care va aduce la existență băncile de date digitale care vor controla profilurile clienților și întreg contextul social-politic.
Constatările la o argumentare a concepției despre lume „în timpuri de neștiință despre un Dumnezeu necunoscut", cum zice Pavel, trebuie astăzi încheiate într-o notă pesimistă deoarece, chiar dacă am ajuns într-un timp în care trebuie să terminăm cu ignoranța, noi continuăm să fim conduși de o elită orgolioasă dar ignorantă care a îmbrățișat o cultură „intelectuală" în locul uneia spirituale, cea care a făcut-o să iubească „puterile" mai mult decât adevărul despre puteri, lucru care va avea consecințe catastrofale fiindcă ne va duce la pieire.
Se pare că elitele care vor să edifice statul laic mondial, consideră că, în pofida reculului „temporar" al globalizării, trebuie respinsă întoarcerea la etica normelor pozitive tradiționale, deoarece aceasta ar echivala pentru ei în trăirea unei vieți morale precum „cea din Evul mediu", perspectiva unei lumi după legile junglei din noua ordine mondială, în care puterea și autoritatea o dau banii fiduciari care pot face „minuni", fiind considerată mai atrăgătoare.
Attachments
mandylion.jpg
mandylion
steag bisericesc prapor horugva.gif
prapor steag bisericesc
steag bisericesc prapor horugva.gif (26.8 KiB) Viewed 1456 times
archero81
 
Posts: 5
Joined: Sun Feb 27, 2011 4:55 am

Return to Stiintele Naturii

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 1 guest